Lucian Avramescu
Am fost invitat să vorbesc, în faţa elevilor şi cadrelor didactice dintr-o şcoală prahoveană, despre lipsa scriitorilor români din manuale. Cineva, nu se ştie cine, îi şterge cu guma, îi taie din cuprins ca pe o eroare. Pe unii, chiar înainte de a ajunge acolo. Întâlnirea, din cauze organizatorice în care am partea mea de vină, n-a mai avut loc, fiind amânată. Ce puteam răspunde la întrebarea nemiloasă de ce nu-s şi eu, pe undeva, prin manuale? Pesemne că nu sunt vrednic de aşa ceva. Da, dar de ce au dispărut şi unii clasici, fiind înlocuiţi cu scriitori străini de care nimeni n-a auzit?
Nu-i, răspund eu în gând, vina lor că nu-i ştim! Poate-s mari, iar noi – prinşi cu alte treburi – n-am avut răgaz să-i citim!
Dar unii-s evident scriitori minori, ocoliţi nu doar de celebritate, ci şi de har, iar prin minunile care se petrec azi pe pământ au intrat pe uşa din dos în ministerul român al şcolilor şi în cancelarii, pentru a poposi în final în cartea de pe banca şcolarului, nimicindu-i iubirea, şi aşa diminuată, de carte.
Istoricul Dinu C. Giurescu deplângea dispariţia istoriei românilor din cartea de istorie predată în şcolile noastre. Argumentele şi constatările lui semănau cu plânsul unui om bătrân care nu mai are speranţe. Marele cunoscător al istoriei naţionale s-a şi prăpădit între timp. Învăţăm, zicea el, din ce în ce mai puţin despre noi. E, zic eu, un exerciţiu impus de uitare. Pe planetă, cu cât ştii mai puţin despre tine însuţi, cu atât mai fericit eşti.
Nu ştiu, domnilor profesori şi domnilor copii, să răspund temei. Acum câţiva ani, e singura mea tangenţă cu subiectul, am semnat un fel de acord prin care mă angajam să cedez unei edituri drepturile cuvenite, preluându-mi câteva poezii pe care ei le aleseseră pentru nişte clase. Directorul m-a sunat apoi să-mi mulţumească fiindcă le-am dat gratis productele mele, dar în final, editura a pierdut licitaţia pe care o câştigase iniţial şi tipărise o bună parte din manuale. Vă pot trimite, mi-a zis el, câteva exemplare să le vedeţi. Nu m-am arătat interesat. Mai marii din învăţământ au agreat o firmă cu argumente de partid, pe care editura iniţială nu le deţinea.
Cineva mi-a spus că urmaşii unor scriitori români, caliciţi la drepturile moştenite, vând scump şi, din astă pricină, scriitorii mari defuncţi au dispărut din manuale. Nu cred. Motivele ar trebui căutate mai adânc, unde nu-i exclus ca arheologul curios să dea de mocirlă.
