Luiza Rădulescu Pintilie
Dintre toate mărturiile pe care le lasă acest An Centenar, cele mai puternice mi se par a fi cele înscrise în inima şi în mintea generaţiilor tinere.Venite nu atât din cărţile de istorie, ci din istoria trăită pe viu, drept lecţii de ţinut minte o viaţă întreagă.
Ca un „Arc peste timp. Un secol de Spiritualitate. Istorie. Unitate”, cum sugestiv s-a numit un proiect educaţional dedicat evenimentelor din acest an de elevi şi profesori ai Colegiului Naţional „Jean Monnet” din Ploieşti. Cu siguranţă o expoziţie dedicată „Reginei Maria -idealul feminin românesc“, ideile cuprinse în dezbaterea „Însemnătatea istorică a României Mari”, scrisoarea către România, Hora Unirii, atelierele cu bucate româneşti specifice fiecărei zone ale României Mari au întregit în reprezentarea a sute de elevi ce înseamnă ţara şi neamul cărora le aparţin. Dar înrădăcinarea unui „Copac Centenar”, la plantarea căruia a fost folosit pământ din regiunile întregite şi aşezarea la tulpina acestuia a unei mărturii despre generaţia ce a avut bucuria de a trăi împlinirea unui veac de la Marea Unire reprezintă, fără doar şi poate, o iniţiativă care merită apreciată. Şi la fel iniţiatorii întregului proiect-insp. prof. Iancu Tudor, directorul colegiului, prof. Ionescu Lucia şi profesorii Butnaru Mihai, Grigore Ileana, Elena Roxana Vişan, Ana Munteanu, Baban Marilena.
„Inima mea, România” a fost declaraţia de iubire de ţară pe care au făcut-o şi elevi ai Şcolii Gimnaziale „Nicolae Titulescu”- Structura „Florin Comişel” din Ploieşti, în cadrul unei 
manifestări găzduite de Muzeul „I. L. Caragiale Ploieşti. Îndrumaţi şi coordonaţi de prof. Valeria Mărgărit, alături de prof. Crina Anghel, elevii clasei a VI-a au făcut să răsune nu numai spaţiul muzeului, ci şi inimile lor tinere cântând „Deşteaptă-te, române“, „Limba românească“, „Limba noastră-i o comoară“, „Noi suntem urmaşii“, recitând versuri sau citind proză istorică.
O Românie căpătând contur reîntregit din însufleţirea a sute de elevi şi dascăli de la şcolile gimnaziale „Gheorghe Costescu” şi Ostrovu, sub privirile părinţilor, ale bunicilor şi străbunicilor, ale primarului Iulian Cristian Bîgiu şi ale celor care au răspunderea administrării aşezării – aceasta e mai mult decât o imagine a sărbătorii care a avut loc şi în 
frumoasa comună Aluniş, de pe Valea Slănicului.
Iar câteva dintre gândurile elevei Anghel Geanina, din clasa a VI-a, vorbesc ele însele despre învăţăturile pe care le transmit asemenea înălţătoare momente pentru o generaţie a următorilor 100 de ani ai acestei ţări: ”Dumneavoastră, dascălii noştri, ne-aţi învăţat, la orele de istorie, despre vitejia înaintaşilor noştri şi despre iubirea lor de ţară. Iar noi suntem mândri că printre ei s-au aflat şi eroi născuţi şi crescuţi aici, în satele frumoasei noastre comune Aluniş şi în împrejurimi, unii dintre ei jertfindu-şi viaţa pe front, alţii întorcându-se răniţi, dar fericiţi că şi-au apărat ţara şi neamul. În multe dintre familiile noastre au existat până în anii din urmă veterani de război, dovezi vii ale mândriei de a fi români, pe care acum e de datoria noastră să nu îi uităm şi să le cinstim memoria”. Iar cuvintele directorului Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Costescu”, prof.Maria Dumitru, rostite în faţa generaţiilor de toate vârstele ale unei aşezări care a contribuit la gloria trecutului, dar are propria datorie faţă de prezentul şi viitorul propriilor copii, capătă un fel de valoare testamentară a misiunii educatorului din şcoală şi de acasă: ”Dacă la capătul acestei zile, copiii noştri vor duce cu ei acasă emoţia acestei sărbători, cu siguranţă ea va clădi mai trainic în inima şi în mintea lor mândria de a fi român. Iar noi, cei mari, vom putea considera că ne-am făcut datoria de dascăli, de părinţi, de bunici, de buni români. O datorie pe care trebuie să o continuăm în fiecare zi”.
