Daniel însemna, în evreieşte, „Dumnezeu este judecătorul meu“. Sfântul Proroc Daniel se număra între cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinţii Isaia, Ieremia şi lezechiel. Sfântul Proroc Daniel s-a născut din seminţia lui Iuda, seminţie împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel şi tinerii Anania, Azaria şi Misail au fost luaţi robi. Datorită înţelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucatele împăratului şi îi descoperă acestuia că printr-o altă hrană (doar seminţe şi apă) se pot arăta mai frumoşi la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului. A tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reuşit să le explice. Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncaţi într-un cuptor încins. Datorită credinţei lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat şi Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu.
Refuză să se închine idolilor şi este aruncat într-o groapă cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieşi nevătămat. În urma acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele: „Pacea voastră să se înmulţească! De mine s-a dat această poruncă în tot pământul împărăţiei mele, ca fiecare să se cutremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci şi împărăţia Lui nu se va strica şi stăpânirea Lui îndelung stăpâneşte, sprijinește şi izbăveşte. Apoi face semne şi minuni în cer şi pe pământ, căci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor”. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinţei în Dumnezeul Cel Viu, dar şi de această dată vă ieşi nevătămat.
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în ţara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil.
Daniel şi cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflăm că la Învierea lui Hristos, au înviat şi aceştia şi s-au arătat multora.
