Nicoleta Dumitrescu
În gospodăriile românilor din localităţile în care pesta porcină africană (PPA) n-a sărit gardul direct în coteţul porcinelor, astăzi ar trebui să fie mare sărbătoare. Este Ignatul, ziua în care, conform obiceiului, sunt sacrificaţi porcii, semn că Sărbătoarea Crăciunului este foarte aproape. Tăiatul porcilor în bătătură, cel mai adesea în stilul clasic, încă mai este considerat o tradiţie, cu toate că, anul acesta, din cauza pârlitului de PPA, pentru mulţi români Ignatul a venit mult mai devreme, chiar înainte ca frunzele să îngălbenească. Ba, au fost destule situaţiile – unele mai degrabă tragice decât comice, când bieţii oameni s-au jelit, ca după o rudă moartă, atunci când echipele de la judeţ, în frunte cu veterinarii, le-au ridicat animalele din coteţ pe motiv că erau… infectate, operaţiune repetată, aproape la indigo, în toate judeţele în care a fost confirmată apariţia virusului.
În aceste condiţii, se poate spune că aceia care nu au avut parte de astfel de evenimente se pot considera mai mult decât fericiţi, ba chiar bogaţi, reuşind, şi în această iarnă, ca să aibă parte de pomana porcului.
Trecând însă într-un alt registru, guvernanţii nu mai prididesc cu pomana, deşi purceaua lor este moartă de mult timp în coteţ! De fapt, mai corect ar trebui spus pomenile, având în vedere că, încă din ianuarie anul acesta, cei aflaţi la putere au adoptat, ca pe bandă, tot soiul de acte normative, cele mai multe soldate cu majorări de venituri, beneficiari fiind atât persoanele active, cât şi cei ieşiţi la pensie. Iar acordarea plusurile pare că e cu bis, ultimele, care vor urma să intre în vigoare din prima zi a anului viitor, fiind anunţate recent.
Ce nu se vede însă – mai exact nu se vrea să se vadă, ca şi când toţi cei aflaţi la putere ar avea ochelari de cal – este faptul că, în ciuda acordării acestor pomeni, purceaua este moartă în coteţ. E moartă nu din cauza PPA, ci din cauza faptului că nici acum, când mai e un pic până se schimbă anul, nu se ştie exact de unde şi până când va putea asigura statul fondurile necesare pentru valurile de majorări peste majorări!
Pe de altă parte, întortocheala răspunsurilor care seamănă mai degrabă cu un fir de aţă albă răsucit după deget nu face altceva decât să confirme faptul că, în privinţa resurselor necesare pentru aşa mari cheltuieli financiare, nimic nu este sigur.
Tocmai de aici şi fireştile semne de întrebare şi îngrijorări, pentru că, în ciuda asigurărilor venite dinspre cei aflaţi la guvernare, poarta în care şi-a dat duhul purceaua cam dă semne că scârţâie. Iar acest lucru se vede mai ales după faptul că, deşi veniturile unora dintre români sunt vizibil mai mari, costurile produselor s-au dus, şi ele, tot în sus!
În aceste condiţii, oare politicienii de la Bucureşti să-i fi cerut lui Moş Crăciun să aducă în sacul lui şi niscaiva căruţe cu bani pe care să le răstoarne în faţa Palatului Victoria ca să vadă poporul că sunt resurse suficiente pentru toate plusurile ce se doresc bifate în Programul de guvernare? Poate doar în vise! Însă, poate că i-or fi scris politicienii și, cu siguranţă, Moşul are dreptul să facă o selecţie a cererilor care îi parvin. Şi-apoi, ca orice Moş care se respectă, are modalităţile lui de a verifica şi dacă solicitanţii sunt serioşi, dar mai ales dacă merită să primească tot ceea ce au cerut…
