Singurătatea are o conexiune puternică cu bolile psihice şi fizice, iar înţelepciunea poate fi un factor de protecţie. Singurătatea, moderată sau severă, este simţită des de adulţi, dar specialiştii au descoperit că există trei perioade critice, şi anume sfârşitul anilor 20, mijlocul anilor 50 şi sfârşitul anilor 80, potrivit sciencedaily.com, preluat de Medlife.ro.
Singurătatea este o senzaţie mult mai răspândită decât se aşteptau oamenii de ştiinţă. Trei pătrimi dintre participanţii la studiu au raportat niveluri moderate şi ridicate de singurătate, utilizând o scală de evaluare bine stabilită. Cifra reprezintă o creştere substanţială, comparativ cu rapoartele anterioare. ”Acest lucru trebuie luat în considerare deoarece participanţii la acest studiu nu au fost consideraţi a fi expuşi unui risc ridicat de singurătate moderată sau severă. Nu au suferit tulburări fizice majore, nici boli mintale, cum ar fi depresie sau schizofrenie. Toţi au fost oameni obişnuiţi. Deci, se pare că singurătatea este problematică”, spune Dilip Jeste, profesor de psihiatrie şi neurologie.
La studiu au participat 340 de oameni, cu vârsta cuprinsă între 27 şi 101 ani. Persoanele care sufereau de afecţiuni psihice grave, cum ar fi dementă, au fost excluse. De asemenea, au fost excluşi şi cei care nu se pot descurca singuri.
Cercetătorii au evaluat participanţii folosind mai multe măsuri, cum ar fi Scală de Singurătate UCLA, de 20 de puncte, versiunea 3, elaborată de Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane din Statele Unite ale Americii. Au folosit şi ”San Diego Wisdom Scale” pentru a evalua nivelul de înţelepciune al unui individ, înţelepciunea fiind o trăsătură cu o bază neurobiologica şi psihosociala, deci, se poate modifica.
Specialiştii au exclus rezultatele care indicau un grad mic de singurătate, deoarece este obişnuită şi apare ocazional pe tot parcursul vieţii adulte. Aceştia au descoperit că severitatea singurătăţii şi vârstă au o relaţie complexă, atingând vârfuri specifice. Nu au existat diferenţe între bărbaţi şi femei. Vivek Murphy, chirurg american, spune că, în Statele Unite ale Americii, singurătatea este cauza unei crize a sănătăţii publice mai puternică şi mai dificilă chiar decât consumul de tutun sau obezitatea.
Singurătatea este asociată cu orice lucru rău din viaţa noastră. Exemplele sunt multe, printre care sănătatea mintală fragilă, abuzul de substanţe, tulburări cognitive şi fizice, malnutriţie, hipertensiune şi probleme ale somnului.
Oamenii de ştiinţă au găsit o legătură şi între singurătate şi înţelepciune. Oamenii evaluaţi ca fiind înţelepţi aveau un risc mai scăzut de a se simţi singuri. Acest lucru se datorează comportamentelor ce definesc înţelepciunea, precum empatia, compasiunea, reglementarea emoţională, sau reflecţia asupra propriei persoane.
”Aceste constatări sugerează că trebuie să ne gândim la singurătate într-un mod diferit. Nu este vorba despre izolarea socială, o persoană poate fi singură fără să se simtă singură, dar poate fi şi alături de o mulţime de oameni în permanentă şi, totuşi, să se simtă singură. Oamenii trebuie să fie în permanenţă conectaţi cu alţi oameni, care să îi ajute să devină mai înţelepţi. O societate mai înţeleaptă ar fi o societate mai fericită”, concluzionează Jeste.
