Specialiştii au descoperit printr-un nou studiu, publicat în ”Journal of Developmental Origins of Health and Disease”, că nivelul de stres la care este supusă mama în perioada concepţiei influenţează modul în care copiii răspund la provocările vieţii, în special în jurul vârstei de 11 ani, potrivit eurekalert.org, preluat de medlife.ro.
Cercetătorii au măsurat nivelul de cortizol al femeilor înainte să rămână însărcinate şi în primele opt săptămâni de sarcină. Mai apoi, au măsurat nivelul de cortizol al copiilor, la câţiva ani după ce s-au născut. Scopul oamenilor de ştiinţă a fost să găsească legături între stresul biologic matern din perioada concepţiei şi dezvoltarea stresului fiziologic al copilului.
Folosind probe de urină pentru a măsura hormonii reproductivi, cercetătorii au identificat ziua în care copiii au fost concepuţi, precum şi nivelul de cortizol ale mamei (un biomarker al stresului fiziologic) în primele opt săptămâni după concepţie.
Doisprezece ani mai târziu, specialiştii au studiat modul în care copiii au reacţionat la începutul unui nou an şcolar, eveniment considerat un factor stres natural, şi la provocarea de a vorbi în public, un factor de stres experimental frecvent utilizat.
Concentraţia mare de cortizol, urmată de concepţie, a fost asociată cu diferite moduri în care copiii au reacţionat la provocările menţionate mai sus, existând diferenţe între băieţi şi fete. ”Fiii mamelor care au avut un nivel ridicat de cortizol în a doua săptămână de sarcină au fost mai stresaţi când au vorbit în public, dar această asociere nu a fost observată şi la fiice. Dimpotrivă, fiicele mamele care au avut un nivel ridicat de cortizol în a cincea săptămână de sarcină au fost emoţionate înainte să înceapă un nou an şcolar, dar regulă nu s-a aplicat şi băieţilor”, explica Cindy Barha, principalul autor al studiului.Cu toate acestea, atât băieţii, cât şi fetele, au avut un nivel ridicat de cortizol la începutul unui nou an şcolar, comparativ cu copiii care nu au fost concepuţi într-o perioadă stresantă. Mecanismele biologice care se afla în spatele acestor conexiuni nu sunt cunoscute, dar oamenii de ştiinţă sugerează că implică genetică, epigenetica, factorii culturali şi de mediu.
”Stresul joacă un rol esenţial atât în capacitatea copiilor de a răspunde provocărilor sociale şi academice, cât şi în dezvoltarea şi sănătatea lor ca adulţi”, concluzionează Nepomnaschy.
