Florin Tănăsescu
“Shalom alekum, dragă Mossad. Sunt într-un tren, non-guvernamental, din România, și mă simt super – discriminat. Numele meu este Ilan Laufer. Aţi auzit de mine, nu? Sunt super-dotat. Sexy bărbat. Chiar am pozat într-o revistă. Evident, cam dezbrăcat. Ce fibră am, ce “pătrăţele”, mor gagicile după ele. Chiar și musculoșii de la Chippendales, ăia de dau pe spate cuconeturile de vârsta-a șaptea, au vrut să m-angajeze. Veniţi să-mi faceţi dreptate, vă rog! Nu mă vor ministru ăștia și câte-aș face eu pentru această ţară!”, își strigă disperarea ăl de fu rejectat din postul de ministru la Dezvoltare.
“Taci dracului din gură, măi copile. Tu vorbești ? Nu vezi cum stau ca fraiera și fac șpagatul între tampoane de vagoane, îi răspunde, șucărită, Olguţa”, și ea din schemă sărită taman pe la Transporturi.
Aferată, urcă dintr-o gară și Androneasca, proaspăt numită la Educaţie. “Măi copile, trebuie să faci un pic de disidenţă în partid, așa, de ochii lumii. Deci, domnu’ Goe, sau cum te cheamă – a, Ilan Laufer – mai bagă o poză în costumul lui Adam, alături de numita opoziţie, și-n boală pe Dragnea l-ai băgat. Te-asigur, doar așa ai postul nu de ministru al Dezvoltării, nu de secretar de stat, ci ăla de prim-ministru îl ai asigurat”.
Trenul non-guvernamental Orient Express gonește ca dementu-n bezna ţării. Suntem acum în vagonul – restaurant. La un pahar plin cu pălincă stă Tudose, depănând amintiri de neuitat cu numitul Grindeanu. “Io zic, Sorine, că la anu, tot pe vremea asta, tot noiembrie o să fie. Și vânt puternic. Și cineva tot va flutura lângă steagul secuiesc. Să-nnebunesc!”.
Grindeanu, care bea doar apă minerală, schimbă macazul discuţiei în garnitura expres – feroviară. Și simte nevoia de-o ţigară. “Hei, garcon! Da, da, tu, domnul Goe, numite Laufer Ilan, sexy-bombă feroviară, coboară mătăluţă în prima gară și fă-mi rost de-o amărâtă de ţigară. Dacă la bufet este închis, găsești tu vreun chiștoc pe jos, pe un peron. Shalom, cum se zice pe la voi. Hai, dă-i bice, că intru în sevraj!”.
Laufer se încruntă iară. “S-avem pardon, și dumneavoastră, dom’ Sorin mă discriminaţi? Adică, mă trimiteţi după tabac? Eu reclamaţie la CEDO o să fac”.
Tudose scoate din buzunarul de la geacă un Pall Mall. “Ia colea, mă Sorine, lasă bietul băiat în pace, că are altă treabă. Ilan Laufer, adu la masă un bidon cu bere. Mă arde pe gât pălinca asta. Hai, pas alergător!”.
În așteptarea berii, Tudose bagă o melodie: “Guvernarea ne e rostul, ăsta este trenul nostru”.
Orient Express-ul gonește ca dementu-n bezna ţării. Mecanicul frânează. Trenul se oprește într-o gară. Laufer Ilan e scos pe ușă afară. Shalom alekum, drag prieten, îi strigă călătorii din trenul care repornește.
Ilan Laufer strigă, tot către Mossad, firește: “Hai, vino repede în gara asta mică/ Privește-mă și vezi cât mi-e de frică!”.
Un glas în noapte îi șoptește: “Stai liniștit. Închină-te! Cu viaţă ai scăpat. Mecanicu’ era beat”.
Pe-un câmp fără de șine, Orient Express România stătea deraiat.
