S-a născut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru. Ajuns în Ţara Românescă, vieţuieşte în schiturile Dălhăuţi, Trăisteni, Poiana Mărului şi Carnu. După o vreme ajunge la Sfântul Munte Athos, unde este tuns în monahism şi unde se nevoieşte timp de 17 ani, Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Mănăstirea Neamţ. Numărul vieţuitorilor nemţeni s-a ridicat la 700, între care erau moldoveni, munteni, transilvăneni, ruşi, ucraineni, bieloruşi, greci, bulgari, sârbi şi chiar foşti necreştini trecuţi la Ortodoxie. În anul 1791, Paisie a fost hirotonisit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. În ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veşnice şi a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamţ. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat în 1988.
