Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.După ce a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujeşte la biserică „Sfântul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanţă, prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunţă la funcţia de conducător al Seminarului Teologic şi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. Trece la cele veşnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an şi jumătate chinurile cancerului. Deşi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer şi de alte boli grave. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
În România, creştinii se pot închina moaştelor Sfântului Nectarie la: Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti (părticele din moaştele sale sunt prezente aici din anul 2002); biserica „Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun din Iaşi, paraclisul Mănăstirii „Maica Domnului – Bucuria neaşteptată” din Mănăstirea rupestră Şinca Veche, judeţul Braşov,
Mănăstirea Putna; Schitul „Sfinţii Ioan şi Nectarie” din Bradetu, judeţul Argeş; Catedrala arhiepiscopală din Galaţi; Biserica Memorială „Mihai Viteazul” din Alba Iulia.
