Nicoleta Dumitrescu
Aflat în regiunea istorică Muntenia, judeţul Prahova se menţine, în anul Centenarului Marii Uniri, printre cele mai populate zone din România, respectiv locul trei pe ţară, după Bucureşti şi Iaşi. Trebuie menţionat însă faptul că această poziţie referitoare la numărul populaţiei a rămas constantă de mai bine de 100 de ani, dovadă stând chiar datele statistice. Concret, la primul recensământ general din România, realizat în decembrie 1930, după Marea Unire din 1918, judeţul Prahova ocupa locul trei pe ţară în ceea ce priveşte numărul de locuitori, şi primul loc în Muntenia. Având în vedere componenţa actuală – 104 unităţi administrativ-teritoriale, dintre care 14 urbane (două municipii şi 12 oraşe) şi 90 de comune – Prahova rămâne, de asemenea, unul dintre cele mai urbanizate judeţe din ţară. Totodată, cu peste 20.000 de firme active şi cu peste 170.000 de angajaţi – reprezentând 3,7% din forţa de muncă a României – Prahova se menţine, totodată, pe primele locuri în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut. Dând timpul în urmă, însă, nu toate aşezările de astăzi apăreau pe teritoriul prahovean, ci în zone vecine, ca şi celelalte judeţe şi Prahova având parte de nenumărate schimbări din punct de vedere administrativ, făcând pasul de la plăşi la municipii, oraşe şi comune.
Potrivit datelor obţinute prin intermediul Mirelei Dobrică, directorul Direcţiei Judeţene de Statistică Prahova, recensământul general al României din 29 decembrie 1930 a fost primul recensământ efectuat după Marea Unire din 1918. Prelucrarea datelor obţinute în toate cele 15.373 de localităţi urbane şi rurale din România a durat 10 ani, fiind publicate în 1943, sub egida Institutului Central de Statistică din Bucureşti, într-o serie de volume monumentale. La data respectivă, populaţia României era de 18.057.028 de persoane, din care 8.886.833 de sex masculin şi 9.170.195 de sex feminin. Conform aceloraşi date, şi judeţul Prahova s-a regăsit în toate capitolele recensământului şi a beneficiat, ca de altfel toate celelalte judeţe din ţară, şi de datele sintetice ale recensământului din 19 decembrie 1912, ultimul dinaintea primului război mondial şi a făuririi României Mari. De precizat că, în perioada dintre aceste două recensăminte generale menţionate, structura administrativ-teritorială a judeţului Prahova a cunoscut unele modificări substanţiale, comparativ cu structura actuală. Astfel, un număr de 11 localităţi din estul judeţului – Baba Ana, Boldeşti, Grădişte, Cireşanu, Făntînele, Gura Vadului, Jugureni, Lapoş, Tohani, Perşunari, inclusiv oraşul Mizil, făceau parte din judeţul Buzău, iar alte două localităţi – Ologeni şi Tătărăi – din judeţul Dâmboviţa. Pe de altă parte, două localităţi din judeţul Ialomiţa, şase din Dâmboviţa şi una din judeţul Braşov (oraşul Predeal) erau cuprinse în structura administrativ-teritorială a Prahovei. Astfel, la recensământul din anul 1930, Prahova a avut peste 470.000 de locuitori, aceste date situând judeţul pe primul loc în Muntenia, în afara judeţului Ilfov, care includea şi Capitala, şi pe locul trei pe ţară, după judeţele Timiş-Torontal (peste 490.000 de locuitori) şi Dolj (peste 480.000 de locuitori).
Din datele primite de la Direcţia Judeţeană de Statistică Prahova mai reiese faptul că municipiul Ploieşti cuprindea, în anul 1930, şi localitatea suburbană Ploieştiori, şi avea peste 77.000 de locuitori. În ceea ce priveşte cel de-al doilea municipiu de astăzi – Câmpina – la recensământul din 1930 figura înregistrat împreună cu localităţile – care astăzi sunt comune – Poiana Câmpina şi Băneşti, având înregistraţi peste 8.000 de locuitori.
Zece plăşi şi opt oraşe
În ceea ce privește organizarea administrativ-teritorială, potrivit unui documentar realizat de Agerpres, județul Prahova apărea (în secolele XV-XVI) consemnat ca atare în limite mai mici, care cuprindeau ținuturile văilor Prahova și Doftana, precum și regiunile de câmpie dintre râurile Cricovu Dulce și Cricovu Sărat, fiind învecinat cu județul Dâmbovița la Vest și județul Săcueni (sau Saac) la Est. Județul Săcueni – menționat documentar în anul 1645 – a fost desființat la 1 ianuarie 1845, o parte din teritoriul său – bazinele Teleajenului și Cricovului Sărat și zona de câmpie până la Mizil – fiind înglobat în județul Prahova. Potrivit datelor aceleiaşi surse, județul Prahova se menține, aproximativ în limitele acestui contur, până în anul 1950 – cu menţiunea că în 1937 cuprindea zece plăși, opt orașe și 417 sate – când prin Legea nr. 5 țara a fost împărțită în regiuni și raioane, înființându-se regiunea Prahova, cu reședința la Ploiești. În 1952, a avut loc o nouă revizuire a împărțirii administrative a țării, prilej cu care a luat ființă regiunea Ploiești, cu opt raioane și 16 orașe, în limitele căreia erau înglobate și unele din fostele județe Dâmbovița, Buzău, Ilfov și Râmnicu Sărat. În urmă cu 50 de ani, respectiv prin Legea nr.2/17 februarie 1968, au fost reînființate județele țării, printre care și județul Prahova.
Cu acea ocazie s-a revenit la denumirea tradițională de județe și s-au desființat regiunea și raionul. Astfel, unitățile administrative au devenit județul, orașul și comuna, municipiul București a fost organizat pe sectoare, iar orașele importante, cu o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării, au devenit municipii. Fostele „sfaturi populare” au fost înlocuite de consiliile populare, care aveau rolul de a conduce și îndruma activitatea organismelor locale de specialitate ale administrației de stat.
