Lucian Avramescu
”Exista o acţiune a clasei politice la putere, inclusiv prin educarea populaţiei, pentru scoaterea României din UE?”, este întrebarea acestei săptămâni, postată pe prima pagină a AMPress și căreia îi dau răspuns acum și pentru cititorii ziarului Prahova.
Ne-au sugerat-o mai mulţi cititori,e drept și în forme mai complicate, dar care nu încap în stereotipul răspunsului DA sau NU. Ce este limpede e că România face, sub actuala cârmuire, pași îndărăt sau în laterală, de parcă s-ar feri de ceva, afișând o băţoșenie care nu-și prea are suportul atâta vreme cât poporul, în majoritate, și-a dorit și statutul cetăţeniei europene.
Supără orgoliul ţanţoș al politicienilor români, intangibili acasă, observaţiile care vin de acolo? Dar am aderat nu doar la o legitimaţie, ci am acceptat regulile de comportament ale acestui club european. Miticismul nostru dâmboviţean nu mai știe să polemizeze – dacă avem dreptate și putem avea uneori – inteligent, cu diplomaţia exersată a marilor înaintași, ci recurge scurt, spre satisfacţia unei galerii electrocutate de un naţionalism ieftin, departe de ceea ce înseamnă patriotism, la ”ba p-a mă-tii!”
Vrea cineva să ieșim din Europa Unită? Nu mi-e limpede, dar ceva e clar: ca un cariu care roade încet sufletul acestui popor – partea lui activă trăiește mai ales în ţările Europa, cu drepturi egale, iar dacă-s încălcări,și sunt, aici ar trebui să sară vitejii noștri de acasă – ura faţă de UE crește.
Aveam cel mai mare număr de adepţi ai integrării noastre în Clubul European. Acum tindem spre respingere, chiar ură faţă de ”Înalta Poartă”. Abil, ”patrioţi” care au tocat și jefuiesc România din interior, strecoară vina Europei care se face vinovată pentru jaful de acasă. Răspundeţi, rogu-vă, întrebării prin Da sau Nu, să avem un semn dacă ne înșelăm. Poate că războiul început cu Apusul e doar o iluzie sau o spaimă a celor care n-au uitat frigul Siberiei.
