Lucian Avramescu, 29 noiembrie 2018, Sângeru
Ce mai faci, cum o mai duci
Frumoasa mea ţară,
Iarna a venit
Pe șinele vechi sau nu mai ai nici șine, nici gară?
Centenarul, ce-a fost jertfă odată,
Te-a prins cu o catedrală neterminată
Iar fiii tăi, plecaţi afară
Au început, de-atâta neîntoarcere, să te doară
Cum o mai duci, cum ești
Bunicele mai spun la gura sobei
Nepoţilor, cu Feţi Frumoși și Cosânzene, povești?
Ţi-e bine?
Pe-acoperișuri mai aleargă
Fulgii de nea ca niște albine
Sau iarna-i altfel
Rezumat de ninsoare și mult viscol rebel?
Întreb și eu, așa,
Să mă aflu în vorbă cu ţara mea
Care bate, de sărbătoare,
Corect și avântat, pasul de defilare.
Vor trage clopotele
Reumaticii bătrâni clopotari
Fiindcă doar ei mai știu scările
Bisericuţelor cioplite din brazi și arţari.
Cine-s eu?
Ostașul care a murit în toate războaiele, mereu,
Am auzit tropot deasupra, de parcă pe pământ
Armata morţilor fără număr a înviat și la apel eu nu sunt.
La mulţi ani, ţara mea,
Bine să-ţi fie!
Dacă pe cei vii nu poţi conta
Oasele mele îţi rămân temelie.
