Luiza Rădulescu Pintilie
Până la obsesie, facem ce facem şi alunecăm obositor în tot felul de clişee de comunicare, încât am ajuns să vorbim şi să scriem pe sărite, prescurtând şi mutilând cuvintele, presupunând că se ştie ceea ce gândim şi am vrea să spunem şi, în plus, având pretenţia să fim înţeleşi repede şi exact.
Pare că ne simţim tot mai străini în limba română şi într-o grabă de a fi altfel ori în aceea de a ne alinia “modei” şi tendinţelor împrumutăm expresii şi semne care să “vorbească” în locul nostru şi să ne reprezinte în timp ce noi am avea alte priorităţi.
O ploaie de hashtag-uri marchează titlurile diverselor campanii ce vor să obţină audienţă şi să aducă profit – de la cele economice şi sociale până la cele pentru nu ştiu ce unguent miraculos, care învinge chiar şi reumatismul oaselor bătrâne şi bolnave sau pentru trei oale primite de cel care se grăbeşte să înghită momeala la preţ de două ori un inel cu diamante care costă mai nimic – iar “diezul” în vogă a ajuns să însoţească nu numai fiecare cuvânt cu care se schimbă mesaje şi fotografii între prieteni, pe atât de popularele reţele facebook şi instagram, ci şi comunicările şi înştiinţările instituţionale. De parcă nu era de ajuns că inaugurările de investiţii importante pentru o comunitate sau şedinţele în care se iau decizii cu impact public sau în situaţii de urgenţă se anunţă şi se “ţin” pe facebook, explicate grăbit în cuvinte scrise fără diacritice, încât nici nu eşti sigur dacă la un spital s-au cumpărat “paturi” sau “pături”şi asta ca să dăm doar un singur şi nevinovat exemplu! Ca să prelungim un pic amara glumă, sper să nu ajungem la momentul în care parlamentarii îşi vor saluta alegătorii din colegiu cu #pup şi nici preşedintele nostru nu ne va scrie din vreo vizită oficială ori din vacanţă #cemaifacetidragiromani!
Mă rog la Dumnezeu să nu vină ziua în care prea sfiinţiile lor de prin bisericile care s-au modernizat le vor transmite enoriaşilor anunţuri să nu uite de #sfanta liturghie ori să plătească dările pentru locurile de veci!După acelaşi model, vreau să cred că înştiinţările de la fisc nu vor prelua ideea şi nu ni se va spune #nuatiplatittaxele, #luatiamenda şi #visepunepoprirepesalariu, reţetele de la medic nu vor fi completate cu #avetihipertensiunesiglicemiamarita, chemările la şcoală nu vor începe cu diez şi continuate cu venitiurgent, iar hotărârile instanţelor nu vor ajunge la condamnaţi sub forma #faciinchisoaretreianisinouazile!
Fără doar şi poate că hashtag-ul are rolul său, grupând mesajele pe un anumit subiect într-o singură căutare, şi că utilizat cu măsură în spaţiul on line are avantajele sale şi un impact care merită valorificat. Dar a-l arunca în faţa oricărui cuvânt sau al unor cuvinte înghesuite unele în altele cu îndârjirea de a şterge spaţiile albe – de parcă s-ar vrea testate abilitatea şi rapiditatea adresantului de a citi kilometricele desfăşurări de litere – şi a comprima ceea ce vrem să spunem, împovăraţi chipurile de lipsa de timp pentru a ne… pierde în cuvinte, a devenit un stil de comunicare cam obositor şi destul de lipsit de originalitatea şi eficienţa care s-ar dori. De la #românia la #mergemla plimbare, de la #rezist la #iloveyou, de la #parlament la #soacra am ajuns sub asaltul unei etichete scoase din locul şi din rostul său şi pusă să declare, să argumenteze, să justifice, să evidenţieze în locul cuvintelor, al frazelor, al grijii de te exprima şi a te face înţeles. Mai ales când ai o îndatorire oficială şi mai eşti şi plătit – şi încă bine – pentru asta. Priviţi copiii adunaţi la aniversarea unuia dintre ei! Stau deja toţi cu ochii în telefon, întind mâna şi iau pe pipăite felia de caşcaval sau prăjitura din farfurie şi mai mult ca sigur urările de “La mulţi ani!” se “spun” în mesaje şi n-ar fi exclus să aibă în faţă chiar hashtag-ul amintit! Dacă nu – mai au timp! Oricum, viitorul hashtag-ului e pe mâine bune! De altfel, dacă sunt prin preajmă, priviţi-le şi părinţii care le-au fost, în cele mai multe cazuri, model, şi veţi vedea aceeaşi scenă!
Priviţi parlamentarii adunaţi în şedinţa de plen şi câţi dintre ei se uită în telefon şi tastează pesemne #votampentru sau, dimpotrivă, #iesimdinsala. Ascultaţi-i când vin pe la televizor şi vorbesc despre pensii şi salarii, neuitând să spună numele cu hashtag al proiectelor în care se implică de grija ţării şi a alegătorilor lor! Priviţi şoferii microbuzelor sau ai taxiurilor în care urcaţi şi care ţin volanul sprijinit cu coatele ca să aibă mâinile libere să butoneze şi să întrebe #evreunpolitistpetraseu! Tragic e că uneori chiar moartea a fost pe traseu!!! Ca să concluzionez: #nucredeticasaajunsdejapreadeparte?!
