Andrei Nicolae, deputat PSD Prahova
În simplitatea sa, poporul român și-a sprijinit existența pe o coloană de principii și valori creștine. Astfel, chiar din momentul formării sale, poporul român și-a botezat copiii în rit ortodox, și-a uns domnii în rit bizantin, și-a
construit lăcașele de cult prin munca și prin sacrificiul acelorași mâini crăpate de trudă care se ridicau să-și apere glia, la nevoie. “Popii” huliți și decrepiți azi au pus ieri cununiile sutelor de mii de suflete din Transilvania, păstrând identitatea și limba română ca sfinte, i-au învățat primele slove pe cei care ne-au creat literatura și au fost pe fiecare câmp de luptă sângerând cu țara pentru independență, unire și libertate.
Pe această coloană, regii aduși din „lumea bună” și-au sacrificat orgoliile și au jurat credință acestei națiuni, contribuind la modernizarea ei. Chiar și bocancul sovietic s-a împiedicat de această coloană și nu a putut să o clintească, pentru că ea era deja împletită în ADN-ul țării.
În simplitatea și genialitatea sa, Constantin Brâncuși a numit această coloană… infinită, căci ea, fiind bine înrădăcinată în pământul de la Nistru la Tisa, de la Putna la Tismana și de la Timiș până la Marea cea Mare, se înalță către cerul infinit al speranței perpetuării acestui neam, prin copiii săi.
Între timp, Europa vestică – amețită de bunăstare – și-a abandonat valorile morale pe care a fost fondată în favoarea unei false ideologii a toleranței. A lovit puternic la temelia familiei și astăzi plătește un preț imens prin scăderea dramatică a natalității, îmbătrânirea populației, depresia populației tinere și sucombarea propriei culturi și identități naționale în fața unor culturi din afara spațiului său.
Dar tot ea, Europa vestică, da, ea – care nu demult ne-a abandonat în brațele armatei roșii, deși plătisem prețul sângelui în Munții Tatra – ne-a învățat să trăim o unitate a diversității. Astăzi însă când noi, printr-un demers legal, al unui actor al societății civile, cerem națiunii să se pronunțe către ce fel de model social vrea să se îndrepte, suntem puși la stâlpul infamiei pentru că nu vrem alinierea la uniformitate!
Personal știu către ce model vreau să mă îndrept și în viitor. Este modelul bunicilor mei – tălpași la boieri și apoi muncitori în CAP, al părinților mei – tineri muncitori în comunism apoi adulți șomeri în tranziție, rămași cu toții însă cetățeni demni ai României europene. Niciunii n-au pierdut nicio clipă coloana. Ne-au botezat în casă, în familie, rostindu-și binecuvântările în șoaptă și este de datoria noastră să cinstim aceste binecuvântări și să le transmitem asupra copiilor noștri. Eu știu că voi merge la referendum și voi spune DA toleranței, iubirii de aproape, moralei și sacralității căsătoriei.
Ce vom face, însă, noi toți la sfârșitul acestei săptămâni, la 100 de ani de la fondarea statului român modern: alegem să ne trăim cu demnitate tragicul destin al diversității noastre sau capitulăm definitiv, ne îndoim coloana și ne aliniem progresismului golit de fond, dar care ascunde sub frumoasele culori ale formei sale pericolul dispariției națiunilor? Românie, încotro?
