Sfântul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Însă este potrivit să-l numim văr al lui Hristos şi nu frate, pentru că Mântuitorul S-a născut pe cale supranaturală, deci nu a fost rodul legăturii dintre Iosif şi Fecioara Maria. Dacă îl întâlnim şi sub numele de „fratele Domnului”, trebuie să ştim că, la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse într-un singur cuvânt: frate.
EL a călătorit în Egipt împreună cu tatăl său Iosif, cu Fecioara Maria şi Pruncul, în vremea în care Irod caută să-L omoare pe Hristos. A fost primul episcop al Iersualimului. A alcătuit prima slujbă a Sfintei Liturghii, variantă care a fost prelucrata de Sfinţii Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur.
Sfântul Apostol Iacob a convertit mulţi iudei şi elini la credinţă creştină. Când Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotărât să-l ucidă. Potrivit tradiţiei, bătrânii iudeilor i-au spus lui Iacob să urce pe aripa Templului şi să grăiască de acolo împotriva lui Hristos. Iacob a urcat, însă a mărturisit în faţa celor prezenţi că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În urma acestei mărturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim şi ucis cu pietre.
