Lucian Avramescu
J(ane), consoană a vecinătăţii cu A,
Vocala cu care în armată locotenentul mă apela,
Ce dracu ţi-a venit și ţie
Să pleci în pribegie?
La șaptezeci de ani e greu să mai pleci
Pe alte, necunoscute poteci.
Știu, copiii ţi-au dispărut în spanii, în italii, în neunde,
Nepoţilor le pun bonele de împrumut, prost legatele funde,
Înţeleg că reumatismul tău doare
Și se cheamă depărtare,
Dar ascultă-mă măcar o dată
Rămâi în patria curţii tale adevărată!
Ţi-ai făcut bocceaua, ai pus în ea și un dicţionar româno-străin
Să te descurci, pribeagule, ai alături și kilul de acasă cu vin,
Prostule de moș ce ești
Lumea nu mai e cea pe care o știi din povești,
S-au schimbat
Reginele cuvintelor și regele nu mai e în palat.
Plec să-mi caut copiii, mi-ai spus,
Iar ei au plecat toţi spre Apus
Plec să-i caut, vecine,
Fiindcă simt că ei nu se mai întorc la mine,
Plec, fie ce-o fi,
Tata, când mă rătăceam în pădure,
Pleca să-și caute pierduţii copii,
Plec și eu,
Înainte să mă cheme la el, Dumnezeu,
Plec cu bocceaua în spate
Să-mi aduc îndărăt copiii din străinătate.
(1 octombrie, 2018, Sângeru)
