Nicoleta Dumitrescu
Eşecul referendumului pentru revizuirea Constituţiei, în cadrul căruia electoratul a fost chemat la urne două zile consecutiv, în speranţa că românii măcar duminică, după slujba de la biserică, se vor duce la vot, a demonstrat că bătutul monedei pe o temă care nu are legătură cu ceea ce-i doare pe români are insuccesul asigurat. Degeaba gardurile bisericilor şi ale şcolilor au fost învelite cu bannere în scopul de a-i influenţa pe alegători să pună ştampila pe caseta cu “DA” din buletinul de vot, degeaba politicienii, care mai de care, din ambele tabere, putere şi opoziţie, s-au lăudat că şi ei au fost la vot, pledând pe modelul “familiei tradiţionale”, românii tot nu s-au prezentat la vot. Graba cu care s-a organizat acest referendum, proasta organizare, dar mai ales inutilitatea acestui demers pentru care s-au alocat foarte mulţi bani, au fost motivele pentru care cei mai mulţi dintre români au stat acasă şi nu s-au prezentat la urne.
Dar, se va înţelege oare faptul că prin absenteismul masiv la urne românii, de fapt, au dat o palmă politicii din România? Rămâne de văzut!
Dovadă este faptul că, încă de duminică, a doua zi de referendum, politicienii au început să se certe între ei, să dea vina unii pe alţii pentru eşecul procesului electoral, fie că erau de la partide diferite, fie colegi. Mai mult, pentru unii, neprezentarea românilor la urne a picat ca o mănuşă, suficient pentru a mai picura un pic de gaz pe focul mocnit din interiorul partidelor, ţinta fiind liderul, aşa cum se întâmplă acum în cazul liberalilor.
Dincolo de boicot, termen fluturat duminică, înainte de închiderea urnelor, mai ales de către organizaţia al cărei demers a stat la baza organizării referendumului, un lucru este însă foarte clar: prin neprezentarea la urne, românii, de fapt, le-au dat un semnal politicienilor. Iar semnalul este că, obligatoriu, trebuie să se schimbe ceva, odată ce acum a fost cel mai mare absenteism la vot înregistrat după anii 90.
Iar situaţia aceasta trebuie să dea şi mai mult de gândit cu cât anul viitor sunt alegeri.
Iar politicienii trebuie să înţeleagă faptul că, indiferent de opţiunea politică a fiecărui votant în parte, electoratul nu se simte obligat să meargă la urne pe o temă care i-a fost străină, pe care nu a înţeles-o, care a fost confuză, în condiţiile în care altele sunt, cu adevărat, temele care îl dor.
Concret, pe români, cei cu drept de vot, îi doare faptul că politicienii se gândesc doar la ei, că legislaţia se schimbă de la o lună la alta, lăsând destule portiţe de câştig pentru cei din cercul lor. Îi doare faptul că promisiunile, fluturate prin campanii electorale, sunt îndeplinite pe sfert, iar inflaţia, care nu este recunoscută la nivelul cel mai înalt, înghite, cu vârf şi îndesat, plusul la pensii şi salarii. Îi doare faptul că, mai mult decât oricând, graţie majorării sau triplării de lefuri în unele domenii, s-a creat o foarte mare diferenţă între cei care au, mai ales bani, şi cei care nu au, de a trăi de la o leafă la alta fiind, deja, o foarte mare problemă pentru multe familii care nu au în rândul lor măcar un bugetar.
Îi doare că trăiesc din amintiri, din amintirile în care vedeau că se construiesc şcoli, spitale, drumuri. De aceea, dacă s-ar face un referendum în care să fie întrebaţi dacă sunt de acord să trăiască într-o ţară normală, aşezată, pentru că, în primul rând, la conducere sunt oameni competenţi, cu siguranţă că ar fi de acord să pună ştampila pe buletinul de vot acolo unde scrie “DA” cu litere majuscule!
