Încăpăţânarea cu care antrenorul Leo Grozavu se pare că ţine de „scaunul” său, la Petrolul, dezvăluie o parte ciudată, urâtă, neelegantă, profesional şi chiar uman!
„Ecuaţia” e simplă – antrenorul Grozavu nu mai este dorit de fani (care l-au şi aşteptat la stadion pentru a-i cere demisia după ultimul eşec, umilinţa de la Piteşti, scor 0-3), nu are rezultate în „ton” cu investiţiile care s-au făcut, pierzând mult prea multe puncte şi calificarea în Cupa României, într-un timp scurt, nu este dorit de conducerea executivă – din cauza randamentului, „imaginii fotbalistice” oferite de echipă, iar partenerul finanţator nu şi-a manifestat nici el susţinerea faţă de tehnician, după ultimul rezultat! Despre ce cred jucătorii, cum se simt ei cu Leo antrenor, nu are rost să vorbim acum, pentru că nu vrem să păţească vreunul ce a păţit… Golofca, la Botoşani, ca să dăm un exemplu arhicunoscut! Dar, să fiţi siguri, părerea petroliştilor, a ploieştenilor, a fotbaliştilor, nu este una care să „răstoarne” situaţia în favoarea antrenorului!
Şi atunci? Ce rost are să mergi înainte, tinzând să devii penibil, când, oricum, „deznodământul”, cu orice antrenor din lumea asta, mai devreme sau mai târziu, tot unul singur este?
„Grozavule”, mâine seară, la meciul cu Luceafărul Oradea, are vreun rost să te uiţi „în pământ” când ieşi de la vestiare?
