Nicoleta Dumitrescu
Începând de sâmbătă dimineaţă, România nu mai este privită cu ochi critici, ci cu admiraţie. Exerciţiul „Seism 2018”, cel mai mare din ultimii 20 de ani din întreaga Europă, a angrenat forţe, umane şi logistice, din cele mai strategice domenii care au tangenţă cu situaţiile de urgenţă, atât din ţară, cât şi din străinătate. O simulare bazată pe o situaţie extrem de dramatică – un seism de mari proporţii – în care s-a dorit să fie testate rapiditatea, viteza de reacţie şi de intervenţie, adaptarea la realitate, colaborarea, comunicarea, coordonarea, solidaritatea, munca individuală şi cea în echipă etc.
Şi deşi nicio echipă din multele ajunse la Bucureşti şi în alte zone apropiate Capitalei nu fusese anunţată că trebuie să fie pe recepţie, după doar două zile de exerciţiu, coordonatorii acestei simulări au fost felicitaţi în direct nu de către oficiali români, aflaţi acum în Palatul Victoria, ci de către oficiali europeni şi nu numai, veniţi special în România pentru acest exerciţiu. Ba, unul dintre comisarii europeni a ţinut să remarce faptul că simularea de cutremur de la Bucureşti este cel mai bine organizat exerciţiu, fiind, de departe, un exemplu pentru Europa.
Trecând în alt registru, ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă în tot spectrul politic din România s-ar simula un mare cutremur? În primul rând, ar fi o mare dilemă cine să sune alarma de mobilizare în curtea tuturor partidelor. La câte contre sunt, pe faţă, între lideri, şicanarea s-ar prelungi de la primul apel de mobilizare la Bucureşti, chit că semnalul ar fi: „Cutremur în politică!”. Pe de altă parte, cum cei mai mulţi dintre politicieni, când este vorba despre participarea la un eveniment, sunt obişnuiţi cu primirea de invitaţie, dacă nu pe hârtie, măcar printr-un mesaj expediat pe telefon, cu câteva zile înainte, cu mobilizarea în câteva minute s-ar putea să fie mai greu. Mai mult, cum, mai ales pentru ei, timpul liber este cu adevărat timp liber, este posibil ca mulţi dintre ei să nu fie nici prin ţară, ci la ore distanţă parcurse cu avionul.
Dar, ce s-ar întâmpla dacă urmare a exerciţiului „Cutremur în politică – 2018” s-ar prăbuşi clădirile care găzduiesc sediile partidelor, ar fi zeci de răniţi, de dispăruţi sub ruine, ba chiar şi decedaţi? Degringoladă totală! Şi asta pentru că, în ciuda faptului că ar fi vorba despre o simulare, un liberal n-ar face pe victima, sub ruine, aşteptând să fie scos de sub cărămizi de un pesedist sau userist ori invers, ci pesemne, din orgoliu, ar accepta să moară!. „Doctrina de partid se respectă şi se ţine cu dinţii de ea mai ales în clipe de restrişte. Trădările nu se pot uita aşa uşor!”, ar spune, poate, ca pe o replică bine învăţată, şi un membru PMP, apropiat al lui Traian Băsescu, în momentul în care un consilier al lui Vasile Blaga, în semn de solidaritate liberală, i-ar întinde o mână caldă şi salvatoare.
Și este de așteptat, ca pe un spectacol să privească acest excerciţiu şi politicienii care, la momentul mobilizării, s-ar afla în Palatul Parlamentului. Nu de alta dar, plecând de la faptul că, de departe, celebra Casă a poporului a fost construită astfel încât să fie nu doar o construcţie gigant, ci şi o clădire stabilă, aleşii neamului ar crede, pe de altă parte, că şi ei sunt invincibili. De ce? Pentru că un exerciţiu de adaptare la realitate nu foloseşte cu nimic atât timp cât, atunci când este vorba despre politică, şi atunci când este vorba despre un cutremur al ei, politicienii tot pe poziţii rămân!
