Cercetătorii UNIGE şi HUG au demonstrat, printr-un nou studiu, că femeile tinere dezvoltă cancer ovarian şi pancreatic din cauza unor celule care au ajuns accidental în alt organ decât trebuia, în timp ce persoana respectivă era doar un embrion, conform eurekalert.org, preluat de MedLive.ro. Există mai multe forme de cancer pancreatic, dar una dintre ele afectează în mod special femeile, adesea tinere. Pentru mult timp, specialiştii nu au ştiut cum este posibil acest lucru, ţinând cont că pancreasul este un organ care nu este expus aproape deloc la hormonii sexuali. Acest tip de cancer este cunoscut şi sub numele de ”chist mucinos”, fiind foarte asemănător cu un alt tip de cancer mucinos, care afectează ovarele.
Cercetătorii de la Universitatea din Geneva (UNIGE) şi de la Spitalul Universitar din Geneva (HUG), în colaborare cu specialiştii din Statele Unite ale Americii, au descoperit că ambele tumori provin din celule de germeni embrionare. În perioada în care aceste celule nu se pot diferenţia, ele migrează către organele de reproducere. În drumul lor, unele se pot opri în mod eronat pe suprafaţa altor organe, provocând riscul unei tumori ce ar putea să apară chiar şi peste 30 de ani. Tumorile mucinoase de la nivelul ovarelor şi pancreasului afectează, în mod normal, femei cu vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani. Acestea iau forma unui chist mare, ca o minge plină cu lichid. De asemenea, sunt foarte rare, ocupând un procent de 3% printre tipurile de cancer frecvente şi necesită intervenţie chirurgicală. Dacă operaţia este făcută la timp, chistul este complet eliminat. Totuşi, în 15% dintre cazuri, chistul se sparge înainte de operaţie, iar celulele canceroase se răspândesc şi apar metastaze foarte rezistente la chimioterapie. În aceste cazuri, pacienţii nu mai trăiesc decât maxim un an.
”Iniţial, această cercetare s-a bazat pe observaţia clinică. Ca specialist în cancerul ovarian, mi-a fost prezentat un articol care detalia profilul genetic al tumorilor mucinoase ale pancreasului. Astfel, am observat că sunt aceleaşi modificări genetice ca în cazul tumorilor mucinoase ale ovarelor, deşi cele două organe nu păreau să aibă o relaţie directă. Am descoperit aceleaşi mutaţii genetice, acelaşi tip de victime, adică femei tinere, adesea fumătoare, şi am descoperit chiar şi ţesut ovarian în chisturile pancreatice”, spune Intidhar Labidi-Galy, care a condus studiul.”Doar în timpul embriogenezei aceste organe sunt foarte apropiate. La începutul sarcinii, embrionul posedă celule germeni primordiale, adică precursori ai gameţilor, ovocitelor şi spermatozoizilor, care, între patru şi şase săptămâni de sarcină, migrează prin corpul uman. Ei trec prin spatele viitorului pancreas şi ajung în gonada (glanda sexuală care produce gameţi şi secretă hormoni) în jurul săptămânii şapte de sarcină. Cel mai probabil, unele dintre aceste celule s-au oprit pe drum, mult prea devreme”, explică Labidi-Galy. Utilizând baze de date publice, Kevin Elias şi Petros Tsantoulis, de la UNIGE, împreună cu Intidhar Labidi-Galy şi Ronny Drapkin, de la Universitatea din Pennsylvania, au dezvoltat un profil transcriptomic, care identifică nivelurile de exprimare a genelor într-un ţesut, nivelurile celulelor germeni primordiale la 6, 7, 11, 16 şi 17 săptămâni de sarcină, dar observă şi celulele tumorale şi sănătoase ovariene şi pancreatice. Specialiştii au studiat atât pancreasul, cât şi ovarul, concentrându-se pe profilul ţesuturilor sănătoase, al tumorilor mucinoase şi al altor tipuri de tumori. Mai apoi, au comparat aceste date cu cele preluate din bazele de date. În ambele cazuri, profilul transcriptomic al tumorii mucinoase este departe de presupusul organ de origine, fie că e vorba de ovar sau de pancreas, dar este foarte aproape de celulele germeni primordiale. Acest lucru demonstrează că tumorile sunt mai aproape de celulele germeni primordiale decât de organul în care s-au dezvoltat. Se pare că oprirea accidentală a celulelor care erau în curs de migraţie, în timpul vieţii embrionale, poate să fie transformată, decenii mai târziu, într-o formă de cancer, în funcţie de ceilalţi factori de risc şi de locul în care s-au stabilit celulele.
”Aceste rezultate nu vor schimba modul în care gestionăm chirurgical problema, dar ar putea aduce îmbunătăţiri în chimioterapie. Aceste tumori rare nu au un tratament standard, dar prin cunoaşterea inamicului putem face lupta mai uşoară”, concluzionează Labidi-Galy.
