Giorgiana Radu
Nu rimez cu naţionalismul dus la extrem și nu pledez pentru el. Măsura în toate este cea care ar trebui să ne ghideze într-o societate pe care ne-o dorim normală și așezată.
Tot mai mulţi români, aflaţi pe meleaguri străine, se feresc să-și asume în public naţionalitatea și se plâng de povara grea a identităţii, pe care sunt nevoiţi să o poarte.
E adevărat că unii dintre conaţionalii au avut grijă să creeze o imagine cenușie a României, prin furturi, violuri, crime… Dar nu cred că dintre toţi cetăţenii străini din Italia, Spania, Germania, Franţa doar românii sunt oile negre de care trebuie să se ţină la distanţă.
Aceste ţări, dar și celelalte, au la rându-le pleava lor, răspândită prin lume. Doar că ei, spre deosebire de noi, nu se sfiesc să-și declare identitatea. Ba chiar își afișează provenienţa cu mândrie, prin faptul că reprezintă poporul din care fac parte și nu individul care a lovit, a ucis, a …
Cum de a sucombat spiritul naţional al românilor, în sensul patriotic? Ce s-a schimbat în chimia lor sufletească de se pitesc de origini, precum struţul care își ascunde capul în nisipurile deșertului, crezându-se la adăpost?
E trist că românii fug de românism. Unii ar deveni și marţieni, doar pentru a scăpa de această pecete. Și nu sunt vinovaţi, cu totul, pentru acest fapt. Vina e cel mai adesea în vârful piramidei clădită solid prin acţiunile fiecărui politician.
Regina Maria scria în 1917 despre „haita de politicieni oligarhi care nu au alt ideal decât să se doboare unii pe alţii”. Astăzi, situaţia mi se pare aceeași, ba chiar mai rea. Politicienii se luptă între ei pentru putere, își măsoară mușchii orgoliului, uitând de menirea reală și de obligaţia morală pe care o au faţă de ţară și de cetăţenii ei, inclusiv de cei aflaţi în diaspora.
Românii, de acasă și de pretutindeni, ar trebui să se detașeze de ștampila negativă pusă ţării noastre, și să poarte cu mândrie certificatul naţional. Își au rădăcinile în Eminescu, Brâncuși, Cioran, Iorga, Eliade, George Enescu … România e o ţară cum nu e alta. Munţii și dealurile ei nu se regăsesc în altă parte. Exceptând zona politică și infrastructura, România nu trebuie ascunsă în nisipuri străine.
