Nicoleta Dumitrescu
Ca şi când toate problemele românilor şi ale ţării în care aceştia trăiesc au fost rezolvate, parlamentarii au considerat că trebuie să analizeze, în regim de urgenţă, încă de la începutul noii sesiuni parlamentare, “referendumul pentru familie”. Iar dezbaterile au fost pe repede înainte pentru că, aşa cum doresc cei care fac parte din principalul partid aflat la guvenare, acest referendum ar urma să aibă loc chiar luna viitoare, pe 7 octombrie.
În condiţiile în care pentru organizarea acestui referendum nu mai este la dispoziţie nici măcar o lună, ci mult mai puţin, pare un pic cam nefirească graba cu care cei de la putere insistă pe punerea în aplicare a iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei, potrivit căreia familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, nu pe cea consimţită între soţi.
Cu toate că pentru unii această modificare ar fi una extrem de importantă, în schimb, pentru multe familii obişnuite de români acest subiect ar fi unul insesizabil. Iar explicaţia ar fi aceea că altele sunt problemele pe care aceste familii le consideră cu adevărat importante, mai ales când văd că aceiaşi politicieni care acum se grăbesc să pună pe banda votului acest referendum au uitat cu desăvârşite de multe urgenţe.
Nu de alta, dar, cu toate că din birourile Ministerului Educaţiei s-a decis ca şcoala să nu mai înceapă pe 15 septembrie, ci pe 10 septembrie, s-a dovedit că, în continuare, reformele se fac, pe repede înainte, pe picior! Iar cele mai concludente exemple, şi de notorietate, sunt multiplele greşeli din manuale, încât stai şi te întrebi dacă, în ţara asta, cineva cu funcţii, plătit bine, îşi asumă să-şi facă datoria aşa cum trebuie şi cum, de altfel, ar fi şi normal să fie.
De altfel, domeniul Educaţiei parcă s-a transformat, în ultimii ani, într-un fel de cobai, având în vedere faptul că, dintre cei care au primit funcţii în acest minister, care mai de care au dorit să facă, după propria ureche, modificări peste modificări. Şi, cum era uşor de anticipat, atunci când modificările vin în avalanşă, fără nicio logică, era de aşteptat şi ca acest nou an şcolar să înceapă nu tocmai bine. Ca să nu mai amintim de faptul că, deşi suntem în An Centenar, prin multe localităţi copiii încă mai sunt nevoiţi să parcurgă drumul pe jos până la şcoală, în unele cazuri fiind vorba despre clădiri sau săli de clasă în care au învăţat şi părinţii lor, imobile care tot nu beneficiază de “luxul” de a deţine, în interior, toalete.
Iar despre aceste realităţi politicienii aud, dar şi văd, la televizor, un motiv în plus care îi determină să promită că, la anul, îşi vor da toată silinţa ca aceste probleme să fie rezolvate. De ce, însă, istoria se repetă de la an la an? Pentru că, făcute pe genunchi, reformele nu pot prinde niciodată rădăcini. Dacă într-un domeniu proiectele nu au legătură cu realitatea, atunci niciodată nu se va putea merge înainte !
