Sfântul Eustatie a fost general al armatei romane din vremea împăratului Traian (98-117). Înainte de a primi botezul se numea Placid. Din viaţa sa aflăm că, într-o zi, aflându-se la vânătoare, a gonit un cerb. Prin descoperire dumnezeiască, vede între coarnele cerbului cinstita Cruce a Mântuitorului şi aude un glas de la Cruce: „Placide, pentru ce Mă prigoneşti? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinsteşti fără să ştii, prin lucrările tale cele bune“. La puţin timp după această minune, Placid împreună cu soţia şi copiii săi s-au botezat. La botez au primit numele de Eustatie, soţia lui – Teopista, iar cei doi copii: Agapie şi Teopist. După botez, a mers la locul unde i s-a descoperit Dumnezeu pentru a-I mulţumi şi aude din nou glasul Domnului care îi vesteşte că va lua moarte mucenicească. Părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie şi Teopist, făcători de minuni şi ocrotitori ai familiei creştine, au fost aduse la biserica Iancu Vechi – Mătăsari în anul 1840 de către un credincios din Bucureşti . Reputaţi istorici români, între care menţionăm pe Nicolae Iorga (în lucrarea Inscripţii din bisericile României adnotate şi publicate, Bucureşti, 1905-1907), atesta existența moaştelor Sfinţilor Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie şi Teopist, făcători de minuni şi ocrotitori ai familiei creştine, la această biserică.
