Canonizarea sa a fost hotărâtă în şedinţa de lucru a Sfântului Sfântului Sinod din 8-9 iulie 2008, alături de cea a Sfântului Ierarh Iachint de Vicina şi a Sfântului Dionisie Exiguul. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la Bucureşti, de praznicul Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, pe 26 octombrie. Sfântul Neagoe Basarab a fost domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521. A fost înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa.
Conicarul Gavriil Protul, în „Viaţa Sfântului Nifon”, patriarhul Constantinopolului, spune despre Sfântul Neagoe Basarab: „Ce vom spune despre lucrurile şi mănăstirile pe care le-au miluit?… Şi în toate laturile de la Răsărit până la Apus şi de la Amiază-zi până la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hrănea şi cu multă milă pretutindeni da. Şi nu numai creştinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tata milostiv, asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele Său şi ploaia şi peste cei buni, şi peste cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie”. A fost ctitor al multor biserici din ţară şi autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii romaneşti, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, lucrare cu un conţinut moral-crestin.
