Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, încă de copil a fost hirotesit citeţ al bisericii catedralei. La vârsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde îl cunoaşte pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare duhovnic. Fugind de slava oamenilor, a sihăstrit în locuri diferite, în cele din urmă stabilindu-se la Mănăstirea Sfântului Hariton. Sfântul Chiriac Sihastrul a spus despre sine că în toate zilele vieţii lui lumina soarelui nu l-a văzut mâncând, nici la apus fiind el supărat pe cineva. A fost cunoscut atât pentru nevoinţele sale, cât şi pentru darul facerii de minuni. Sinaxarul îl aminteşte ca „puternic vindecător al bolnavilor, şi blând mângâietor al celor întristaţi”. Sfântul Chiriac a fost şi un mare luminător al Bisericii, stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul în anul 557.
