La Posada a fost vernisată expoziţia „100  de ani  de silvicultură în  România”

Fl. Tănăsescu

“Mă simt onorat să fiu astăzi, în Prahova, pentru a putea urmări povestea ultimului veac de muncă în interesul pădurii și al oamenilor. Aici, la acest edificiu – Muzeul Cinegetic al Carpaților Posada – putem vedea o radiografie a eforturilor depuse de extraordinarii slujbași ai pădurii, silvicultorii”, a declarat, miercuri, ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, cu prilejul vernisării expoziției dedicate Anului Centenar și intitulată ”100 de ani de silvicultură în România”.
La eveniment au mai participat directorul Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, inginer Dragoș Ciprian Pahonțu, directorul Direcției Silvice Prahova – Dragoș Gabriel Ciomag, președintele Consiliului Județean Prahova – Bogdan Toader, senatorul Emanoil Savin, precum și mulți, foarte mulți reprezentanți ai RNP veniți de la București, care, coincidență sau nu, până de curând au activat în cadrul celor nouă Ocoale Silvice aronadate direcției. Ceea ce spune multe și despre profesionalismul celor care au lucrat sau încă lucrează aici. 

“Silvicultorii sunt cei care trebuie să aibă grijă de această parte din țară, pădurea ! Asta pentru a arăta că ei, cei de astăzi, sunt păstrătorii «comoarelor» – așa cum spuneau înaintașii noștri – și ei tebuie să le transmită în bună stare urmașilor noștri. Fiindcă, dacă noi ne vom îndeplini această sfântă datorie (de păstrare a “comoarelor” – n.n.), peste 100 de ani, îmi place să cred că într-un moment festiv ca acesta, peste încă un An Centenar, un urmaș va face un arc peste timp și va vorbi cu smerenie despre un trecut la fel de glorios care este acum prezentul nostru”.
Peste alți 100 de ani, arc peste timp… Ei bine, acest “arc peste timp” poate fi făcut chiar la nivelul Direcției Silvice Prahova, unde, în urma actualului director, Dragoș Gabriel Ciomag, altcineva va vorbi despre faptul că pădurea prahoveană există datorită lor, a silvicultorilor prahoveni. Care silvicultori, așa puțini la număr cum sunt ei, prin „zbaterile lor”, aidoma celor ale acelora din urmă cu un secol, au reușit – cel puțin în ultimii patru ani, prin ceea ce ministrul Deneș a numit “grijă și iubire față de pădure” – să reducă, sistematic, furturile de material lemnos.
Sau – dacă tot s-a vorbit despre “arc peste timp” – , ei bine, tot la o sută de ani distanță de Anul Centenar 1918 – o sută de cercuri concentrice vor număra puieții care sunt acum la Pepiniera din Beizadele, acolo unde sunt crescuți – ne asumăm riscul de a repeta sintagma ! – “cu grijă și iubire față de pădure” puieții care vor împăduri atât vesanții prahoveni, cât și pe cei ai altor zone din România. Și, de ce nu, poate chiar ai unei Românii Mari, a cărei hartă străjuiește saloanele Muzeului de la Posada…
“Silvicultorul era, alături de preot, de dascăl, de jandarm și de notar, un lider al comunității. Uniforma lui, ținuta, modul în care se prezenta în fața comunității comupuneau un element identitar, care îl detașa de ceilalți și impunea respect”, a mai spus ministrul Deneș.
Așa este, dar vremurile – și mai ales oamenii – se mai schimbă. Unii în bine, alții în rău. Nu-i vorbă, silvicultorul impune și acum respect, dar nu avem știință ca, în urmă cu un veac, să fi făcut echipă mixtă cu jandarmul, pentru a prinde hoții de lemne. Așa cum fac astăzi angajații Direcției Silvice Prahova. Iar roadele s-au văzut: în primul semestru al anului curent, județul nostru s-a menținut în același trend descendent al reducerii furturrilor de material lemons, câtă vreme, potrivit datelor oficiale, sustragerile de material lemons din pădurile prahovene au scăzut substanțial, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
De altfel, și acesta pare să fi fost unul dintre motivele care au făcut ca Prahova să fie ales ca județ în care s-a vernisat expoziția “100 de ani de silvicultură în România”. Fapt care vine ca o confirmare a poziției Prahovei în ansambul activității forestiere din România și a rezultatelor constant bune pe care Direcția Silvică le-a obținut în ultimii ani. Și, de asemenea, ca o certificare a potențialului forestier din județ, gestionat de stat, prin cele nouă Ocoale Silvice, respectiv Ploiești, Azuga, Câmpina, Sinaia, Doftana, Măneciu, Slănic, Vălenii de Munte și Verbila. La care, să nu uităm, se adaugă Pepiniera Beizadele, despre ai cărei arbori se va vorbi peste o sută de ani… Și la fel, despre miile de puieți înrădăcinați numai în ultimele campanii de plantare din anii 2017 – 2018.
“Îl felicit pe domnul director Dragoș Ciprian Pahonțu pentru excelenta idee de a organiza o colecție muzeală dedicată silviculturii românești și intitulată «100 de ani de silvicultură în România», aici, în Prahova, la Posada”, a ținut să mai precizeze ministrul Deneș. Iar dacă tot am scris mai sus despre silvicultori profesioniști care în prezent manageriază pădurea românească de la București, să amintim că și directorul Romsilva, Dragoș Ciprian Pahonțu, este ploieștean și a lucrat în cadrul Direcției Silvice Prahova.
“Este o expoziție complexă aici, la Posada, la finalul căreia, chiar dacă nu ai studiat silvicultura, pleci cu un bagaj impresionant de cunoștințe despre pădure, cum trebuie ea crescută, cum trebuie ocrotită, cum trebuie exploatată”.
Și, am adăuga noi, cum trebuie să intri în ea: cu sfială și respect datorat oamenilor (silvicultorilor) care o cresc, o îndrăgesc, o iubesc. Atât și nimic mai mult trebuie să înțelegem când privim un codru secular – din Prahova sau de oriunde – acum, în An Centenar.