Cine şi când decontează factura… morală a perlelor „la metru” din manualele şcolare ?!

Luiza Rădulescu Pintilie

Concluzia e atât de clară încât începem chiar cu ea: ”Manualele şcolare este un subiect intens şi probabil principala sarcină a Ministerului Educaţiei”.
Şi dacă, fie şi preţ de o singură clipă, v-a trecut prin cap că frumuseţea de dezacord îi aparţine doamnei premier Viorica Dăncilă, mă grăbesc să vă spun, cu respect, că v-aţi înşelat. Chiar dacă n-ar fi fost imposibil să-i… reuşească şi domniei sale, în buna tradiţie cunoscută a exprimărilor cu care şi şefa Guvernului ne-a obişnuit, de data aceasta porumbelul a zburat din gura însuşi ministrului Educaţiei, Valentin Popa, în contextul raportului pe care l-a prezentat asupra celor şase luni de când deţine acest mandat. Şi cum sarcinile ministerului în discuţie … este mai multe- ca să respectăm ceea ce ni se spune din jilţul cel mai înalt al Educaţiei Naţionale, că doar nu o să contrazicem ditamai ministrul! –
nici concluzia nu e doar una! Ca urmare, domnul ministru a mai pus un punct pe „i”: „Mai bine să avem elevul în şcoală, să stea în clasă, decât să închidem şi să îl trimitem în spaţiul public”.

Sper că apreciaţi, ca părinţi şi bunici, grija ministerială de a nu vă trimite copiii şi nepoţii spre… şcoala vieţii când au şansa de a învăţa atâtea lucruri bune şi mai ales… corecte din manualele pe care s-au cheltuit nici mai mult nici mai puţin decât cinci milioane de euro ! Sper, de asemenea, că nu aţi uitat că în România învăţământul e gratuit sau măcar că vă amintiţi explicaţia dată de un predecesor al ministrului de acum, cunoscutul Liviu Pop, care ne-a lămurit că învăţământul e gratuit pentru elevi, nu şi pentru părinţi ! Dar să revenim în actualitate ! Şi dacă am convenit că elevul e bine să stea în clasă, atunci ne apropiem de subiectul acestor rânduri: manualele şi greşelile lor „la metru”, după cum s-a demonstrat în Comisia de învăţământ din Parlament, unde a fost chemată să dea explicaţii cea aflată la conducerea Editurii Didactice şi Pedagogice. Iar v-aţi înşelat dacă v-aţi gândit că e vorba despre cine ştie ce editură necunoscută şi, miloşi cum vă ştiu, vă gândeţi să îi acordaţi circumstanţe atenuante. Însă aveţi perfectă dreptate dacă v-a dus gândul că explicaţiile date de cea care conduce editura ce girează scandalul manualelor sunt în concordanţă cu profesionalismul şi seriozitatea (ne)dovedite deja – fiindcă da, sunt! Distinsa doamnă director a spus destul de clar, în apărarea sa şi spre luare aminte, că şi în anii trecuţi, în manualele tipărite de edituri private, au fost greşeli. Ce mai tura-vura, ideea ar fi că unde au mers greşelile din anii trecuţi pot merge şi cele de acum şi, Doamne apără-ne şi păzeşte-ne,pesemne şi cele viitoare! Că doar nu din cauza lor – sau, poate, domnule ministru şi dumneavoastră, doamnă premier, sunteţi de părere că ar fi trebuit să scriu „datorită” (?!), nu de alta, dar ca să învăţ şi să nu mai greşesc data viitoare – nu promovează elevii Evaluarea Naţională, Bacalaureatul şi alte examene pe care le tot schimbaţi de la an la an, iar câteodată şi de mai multe ori pe an. Gândiţi-vă măcar că îi derutaţi şi mai mult pe unii dintre colegii dumneavoastră profesori care trebuie să predea, plus să-şi susţină propriile examene de titularizări şi definitivate, şi umpleţi şi mai mult listele… reuşitelor lor cu note de 1,2,3 şi 4, cum s-a întâmplat cu puţin timp în urmă! Sau măcar schimbaţi formula de calcul a mediei de promovabilitate în conformitate cu modificările pe care
le-aţi introdus chiar în Matematica de clasa I. Aşadar, dacă 12 e mai mare decât 16, atunci 2 trebuie să devină mai mare decât 5, iar 4 să întreacă limita minimă a mediei 7 şi să ajungă, de ce nu, măcar la vreo egalitate cu 9, dacă nu se poate chiar cu 9,50 şi apoi, rotunjind, să devină de-a dreptul… zece! Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, poate ar fi momentul să schimbaţi chiar tradiţia acestui limitat de 10. Dacă e depăşit pentru anul de graţie 2018 ca şcoala să mai începă la 15 septembrie, de ce nu ne-am duce şi cu notele ceva mai departe, la un 12, de exemplu ?!
Că pentru incompetenţa acelora care au girat manuale pline de tot felul de „perle” – una mai… valoroasă decât cealaltă – şi zero e prea mult! Confuzia despre Marea Moartă care face mai mult decât celebru manualul de Geografie ar mai putea smulge un zâmbet în colţul gurii, greşelile din cărţile de Istorie şi de Biologie s-or mai salva cu o… erată, Matematica şi aşa era iubită şi nu prea, dar a nu lăsa în afara acestei situaţii – care nu mai e deloc de râs – nici măcar manualul de Limba şi literatura română şi, mai ales, nici măcar acordul între subiect şi predicat, asta devine mai mult decât incalificabil. „Castelul medieval aveau o arhitectură” scrie negru pe alb în manualul de Limba şi literatura română pentru clasa a VI-a şi ce ar mai putea să fie spus?
Sau despre despărţirile greşite în silabe? Până la urmă, domnule ministru, suntem sau nu suntem români ? Că istorici nu ne-om face toţi, matematicieni la fel, însă la doctori am rezerve-lor le trebuie Biologie şi să ne păzească Dumnezeu să înveţe vreunul după manualul de acum şi să caute inima şi plămânii conform informaţiilor din acesta. Nici cu toată apa din… Marea Moartă nu îşi mai spală ruşinea!
Şi ghilimelele folosite incorect, trei puncte devenite când două când patru- la alegere pesemne- aproape pălesc în faţa unui alt exemplu de necomentat: „O familie obişnuită… se abat puţin de la drum şi se trezesc în mijlocul unei poveşti”.
Distinse domnule ministru, nu trebuie să vă faceţi griji: de poveste vor rămâne şi aceste manuale şi încă mult mai mult de atât !Dar tot nu e de ajuns… Fiindcă, presupunând că, în cel mai fericit caz, cineva va fi tras la răspundere pentru milioanele de euro aruncate în paginile atâtor cărţi pline de greşeli, tot nu pot să nu mă întreb şi mai ales să întreb şi să vă întreb: cine şi când va deconta şi factura… morală?! Atenţie, domnule ministru al Educaţiei, acest termen nu trebuie introdus în niciun manual de Economie; l-am inventat doar inspirată de bunul exemplu al ministerului pe care îl păstoriţi convins fiind, după cum aţi declarat de altfel, că „manualele şcolare este un subiect intens”, drept pentru care elevii trebuie lăsaţi cu toată încrederea în clase, nu să umble brambura prin spaţiul public !