Giorgiana Radu
Festivalul internaţional Cerbul de Aur, renăscut în ceas istoric aniversar, la 50 de ani de la debut, și în efervescenţa Centenarului Marii Uniri, s-a dorit a fi un eveniment pe măsura semnificaţiei. Totul, de la lumini, invitaţi, artiști naţionali și internaţionali de anvergură, susţinători ai unor recitaluri mai scurte sau mai ample, în funcţie de potenţa artistică, a dat semnalul spectatorului și telespectatorului de eveniment „la înălţime”. Doar că a lipsit ceva. Ceva a făcut să pară un simplu concurs de cămin cultural, susţinut în oricare sat sau oraș din România.
Iulia Vântur, personajul principal feminin al festivalului, a avut, de asemenea, mici neconcordanţe în ceea ce privește exprimarea. La experienţa în televiziune pe care o are, vina nu cred că a fosta emoţiei de nestăpânit, ci mai degrabă a unei adversităţi cu prompterul.
Regia, scenariul parcă au fost sub nivelul așteptat astăzi. Juriul, format din oameni în măsură să critice sau să laude prestaţia concurenţilor, a lipsit cu desăvârșire. Prezenţa membrilor săi ar fi fost necesară, măcar simbolic, un minut, două, după momentul muzical alcătuit în reprize de câte trei participanţi, sparte cu inserţii susţinute prin recitalurile invitaţilor care, în cele câteva seri, au părut mai importante decât prestaţia concurenţilor.
Premierea a suportat, la rându-i, neclarităţi. Persoane din diverse domenii au „scos din buzunarul”, de forma unui chibrit mai mare, un bileţel pe care scria numele câștigătorului la o secţiune anume. Deși votul prin intermediul telefoniei mobile a primat, intervenţia vocală, vizibilă, palpabilă a juriului ar fi cântărit mai apăsat, ar fi dat sentimentul real al jurizării unor concurenţi și nu participarea la recitaluri mai pompoase sau mai simple, în funcţie de notorietate.
Am urmărit cu interes fiecare seară a festivalului Cerbului de Aur. Mi s-a părut că nu a fost vorba de un concurs, ci de o înșiruire de recitaluri ale unor artiști deja consacraţi, naţionali și internaţionali, iar concurenţii aproape că n-au existat, și au fost doar decorul celor știuţi. Păcat!
