Giorgiana Radu
Urlaţi, oraș situat pe Valea Cricovului Sărat, alcătuit din 17 localităţi și găzduitor a peste 10.000 de oameni, poartă cu sine, pe lângă propria istorie, și o
incursiune sufletească a celor care l-au parcurs în anumite etape ale vieţii. Pentru mine, Urlaţi înseamnă puntea dintre adolescenţă și maturitate. Aici am învăţat că mersul nu se deprinde doar în primii ani ai copilăriei, ci și mai târziu, atunci când viaţa ţi se deschide prin cărări diverse, iar tu trebuie să te ghidezi, astfel încât să nu rătăcești calea
ce-ţi va aduce împlinire și bună stare.
Terminasem liceul din Valea Călugărească, cu profil tehnician veterinar, iar facultatea era un lux pe care, din anumite motive (cu precădere financiare) nu mi-l permiteam. O vizită la cabinetul medical din satul natal (Apostolache) m-a „trimis” la farmacia veterinară din Urlaţi, care avea un post liber pentru domeniul în care mă pregătisem. Temătoare și dominată de neîncredere, am mers cu mama pentru interviu. A urmat o perioadă scurtă de probă pe care am depășit-o cu succes, așa cum spunea proprietarul farmaciei, doctorul Sgură. Am petrecut trei ani acolo, până când destinul m-a îmbrâncit spre o cu totul altă destinaţie (Facultatea de Jurnalism), pe care am conștientizat-o târziu, dar care a ars mocnit tot timpul, așteptând gura de oxigen care s-o determine să se exteriorizeze.
De Urlaţi mă leagă, pe lângă ramuri sangvine, și amintiri mai cenușii ale copilăriei. O operaţie de apendicită și alte câteva sincope ale sănătăţii m-au „cazat” în câteva rânduri la Spitalul orășenesc, unde mă arătam insensibilă și puternică la plecarea mamei, pe care n-o conduceam până la porţile instituţiei, invocând anumite pretexte care, în fond, constau în lacrimi de teamă și nesiguranţă.
Rememorarea orașului Urlaţi, stimulată de o vizită neprevăzută la Spitalul închis niște ani, și redeschis în 2014 pentru cei aflaţi într-un impas al suferinţei, mi-a redat un strop de speranţă cu privire la resuscitarea sistemului medical românesc. Medici care știu pentru ce sunt acolo, condiţii igienice corecte, amenajări care se încadrează în standardele moderne, sunt elemente care te îndepărtează de reţinerea de a merge la un spital dintr-un oraș mic. Sigur că și aici, ca la mai toate spitalele, este încă loc pentru mai bine. Dar, până la urmă, îmbucurător e faptul că putem apela în regim urgent la o consultaţie medicală (minunată e doctoriţa de copii, Duţă), astăzi, când se moare cu zile pentru că un medic refuză să traverseze strada pentru a acorda primul ajutor sau pentru că nu deţii trimitere de la medicul de familie, sau … pentru că ai o vârstă.
Orașul Urlaţi, printre reperele sale istorice și deţinător al Conacului Bellu – clădire monument de arhitectură și vechime unde afli, prin vocea caldă a Gabrielei Nicolau, pagini neștiute ale trecutului, îţi dă un imbold special. Mie mi-a schimbat traiectoria, și pentru asta rămâne punctul de plecare al drumului lung sau scurt în „satul Terra”.
