Sfântul Proroc Samuel a trăit cu 1000 de ani înainte de Întruparea Domnului. Fiu al lui Elcana şi al prorocitei Ana, a fost ultimul judecător al evreilor. Precizăm că s-a născut în perioada când poporul evreu era condus de judecători. A fost rod al rugăciunii părinţilor săi. Acesta este motivul pentru care Ana l-a dus pe Samuel la templul Domnului, când acesta a împlinit vârsta de trei ani.
Locuind lângă Chivotul Legii, Samuel a avut la vârsta de 12 ani o descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli din pricina depravării şi desfrâului fiilor acestuia: Ofni şi Fineea. Descoperirea s-a împlinit în curând, căci filistinii i-au robit pe israeliţi şi i-au ucis pe fiii lui Eli şi au luat cu ei Chivotul Legii. Eli, marele preot, a murit în momentul în care a auzit de pierderea Chvotului Legii şi a celor doi fii ai săi. Vreme de 20 de ani, poporul lui Israel a rămas rob la filisteni. După această perioadă, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice pocăinţă. Poporul s-a pocăit, a lepădat idolii filistenilor şi au început a umbla în căile Domnului, recunoscând în Samuel pe prorocul, preotul şi judecătorul lui Dumnezeu. Filistenii au mai pornit război, dar acum, sub conducerea lui Samuel, a biruit Israel.
