Luiza Rădulescu Pintilie

 Nu doar pentru că s-au desfăşurat la aproape 1400 de metri înălţime au fost cu adevărat măreţe şi emoţionante ceasurile comemorării, în Cimitirul Eroilor de la Tabla Buţii – Ceraşu, a bravilor ostaşi care au plătit cu preţul jertfei lor împlinirea visului de aur al făuririi României Mari ! Ci mai ales pentru că au reuşit să adune în ele înălţarea, patosul, vibraţia de patriotism şi de românism împărtăşite de mai bine de 1.500 de oameni – oficialităţi şi oameni simpli – cum nu s-a întâmplat de prea multe ori şi în prea multe locuri în acest an al Centenarului în care ne aflăm. Cine a văzut cu propriii ochi, a trăit cu propria inimă şi a înţeles cu propria conştiinţă, cu siguranţă nu va uita prea uşor fiecare dintre momentele evenimentului de luni, 6 august, din mausoleul crucilor de piatră în care s-au pomenit, creştineşte, şi li s-a prezentat onorul militar, din cer şi de pe pământ, sute de soldaţi, cunoscuţi şi necunoscuţi, căzuţi la datorie în luptele purtate, în timpul Primului Război Mondial, în această parte a Prahovei! Cine n-a ajuns încă în acest loc a cărui istorie e plină de pagini glorioase are datoria, în faţa conştiinţei sale de român, ca anul viitor să se afle printre aceia care înalţă o rugă, aprind o lumânare şi îşi pleacă fruntea cu recunoştinţă întru neuitarea faptelor de vitejie ale trecutului, fără de care nici prezentul lor, nici viitorul nu pot fi întregi. Ţinând trează, falnică şi luminoasă „Columna pentru nemurire” – simbolică zidire de suflet românesc ce veghează peste Tabla Buţii, peste întreagă ţara aceasta.

Liturghie într-o „ţară de dor, ţara românilor”

Doar în timpul celui de-al doilea război mondial nu s-au auzit, în ziua praznicului împărătesc al Schimbării la Faţă, pe platoul muntos încărcat de o milenară istorie de la Tabla Buţii, veche legătură comercială şi de identitate românească între Muntenia şi Transilvania, glasurile preoţilor, paşii de defilare ai soldaţilor, bătăile de inimi – ca una singură – ale urmaşilor celor aproape 500 de eroi ce-şi dorm veşnicia sub freamătul unor brazi falnici. În rest, din 1922, de când osemintele lor, cărate de un vrednic învăţător, cu căruţa, de pe toate văile şi coamele pe unde fuseseră risipite, au fost aşezate la loc de îngropăciune, şi până în acest an, la Tabla Buţii se face, după tradiţie, în ziua de 6 august, pe vreme bună ori rea, creştineasca slujbă de pomenire şi de aducere aminte a sufletelor celor adormiţi, ştiuţi şi neştiuţi, români şi duşmani ai lor de pe câmpul de bătălie, ceea ce dă unicitate şi mai mare acestui cimitir. Numai actualul primar al comunei Ceraşu, Dumitru Duca, ar putea rememora, cu uşurinţă, peste 30 de astfel de ceremonii militare şi religioase găzduite de altarul recunoştinţei în care se transformă, o dată pe an, locul sfânt de la Tabla Buţii. Nu numai pentru că le-a organizat, ci mai ales pentru că le-a trăit cu toată arderea sa de om al locului şi de român. Iar pentru această frumoasă „ardere”, i-a fost acordată primarului comunei Ceraşu, de către Consiliul Judeţean Prahova, prin preşedintele acestuia, Bogdan Toader, o Diplomă de Excelenţă.
Şi din piatra colţuroasă pe care o „domoleşte” platoul de la Tabla Buţii de-ai fi fost şi tot te-ar fi impresionat, în cea dintâi zi a acestei săptămâni, cântările sfinte de Liturghie răsunând, în vârf de munte, la ceasurile dimineţii, glăsuite de un sobor preoţesc! Darămite om şi mai ales român, mândru de neamul şi de portul tău naţional, inclusiv oficialităţi purtând ii, eşarfe şi steaguri tricolore, iar primarul Dumitru Duca îmbrăcând şi de această dată un costum popular autentic de pe Valea Teleajenului. De altfel, a fost şi acesta un fel de însemn al legăturii de suflet pe care a reuşit să o creeze, în timp, tradiţionalul eveniment de la Tabla Buţii, astfel încât, aşa cum spunea primarul comunei Ceraşu, doar împreună se poate reuşi. Aşa se face că multe dintre oficialităţi revin aici an de an nu numai în virtutea mandatului pe care îl deţin, ci şi a celui de trăire şi de conştiinţă românească, la fel întâmplându-se şi de această dată: europarlamentarul Laurenţiu Rebega, ministrul Radu Oprea, deputatul Rodica Paraschiv, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Bogdan Toader, vicepreşedintele acestui for, Ludmila Sfîrloagă, consilieri judeţeni, primari, conducători ai Armatei, ai Jandarmeriei, ai Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, ai diverselor direcţii judeţene, iar lista este departe de a se fi încheiat. Iar aprecierea pentru această legătură de suflet a fost înscrisă şi pe Diplomele de Excelenţă înmânate de primarul Dumitru Duca tuturor oficialităţilor care au onorat şi în acest an remarcabilul eveniment de la Tabla Buţii. Împreună a reuşit să aducă primarul Dumitru Duca şi echipa Primăriei şi a Consiliului Local Ceraşu, astfel încât ori de câte ori a fost nevoie – zi sau noapte, zi liberă sau de sărbătoare – să se simtă implicarea şi ajutorul astfel încât tot ceea ce se întâmplă la Tabla Buţii să dezvăluie şi spiritul gospodăresc, dar şi căldura unor gazde primitoare pentru atâţia oaspeţi şi prieteni veniţi din toate colţurile ţării. Ca la un fel de revenire „acasă”! Iar bucuria ce se citea uşor pe faţa celor prezenţi a confirmat că aşa a şi fost !
Iar celor care au numai priceperea cărţilor de istorie, ci şi pe aceea a scrierilor biblice li s-a părut şi mai impresionant tot ceea ce s-a întâmplat în „catedrala”dintre pământul şi cerul de la Tabla Buţii chiar în ziua marii sărbători a Schimbării la Faţă – ce aminteşte de minunea săvârşită pe muntele Tabor, când Hristos a mărturisit apostolilor că este fiul lui Dumnezeu.
Cu siguranţă însă cu toţii au simţit româneşte când, în acordurile fanfarei militare, imul naţional s-a ridicat deasupra oamenilor, a troiţelor, a cimitirului încins cu „brâu” de tricolor, a brazilor, a catargelor cu steaguri fluturânde, când s-a bătut pas de defilare de către tineri studenţi ai Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”Braşov şi cadre ale Unităţii Militare Logistice – Garnizoana Ploieşti, când s-au pomenit, nume cu nume, eroii – Ion, Marin, Vasile sau Gheorghe, în fapt români cu toţii, cum spunea, adresându-se mulţimii, unul dintre vorbitori, când s-au aşezat de veghe la căpătâiul eroilor flori şi coroane din partea a numeroase instituţii şi organizaţii, începând de la Parlamentul European, Prefectura şi Consiliul Judeţean Prahova şi până la primari din cele patru judeţe ce îşi găsesc punct de confluenţă în acest loc istoric: Prahova, Buzău, Braşov, Covasna.
Copii, tineri şi bătrâni, miniştri, politicieni şi oameni ai locului, „vecini” şi prieteni, români de aici şi de dincolo de Prut – toţi s-au regăsit într-o simţire românească, îngânată în murmurul cântecelor patriotice, în fluturarea tricolorului, a drapelelor amintind de anul 1918 ori despre idealuri ale prezentului: „Unirea-obiectiv naţional”, „Vrem Unire”, „Basarabia e România”, în cântece nemuritoare interpretate cu dăruire de trupa „Nemuritorii” din Buzău de s-a auzit peste întreg locul versul de baladă, dar şi de mărturisire românească „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”.
Iar cerul însuşi şi-a ţinut, vreme de câteva ceasuri, norii departe, păstrând deasupra cimitirului şi a amfiteatrului în care s-au strâns, inimă lângă inimă, participanţii un albastru fără de pată. Pe care l-a tulburat frumos doar spectaculosul survol aviatic realizat de „maeştri” ai înaltului de la Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” Braşov. Apoi, în ziua în care se spune că se deschid cerurile, a coborât o „bură” proaspătă de ploaie peste arşiţa de deasupra întinderii de la Tabla Buţii, binecuvântând mormintele eroilor, dezlănţuindu-se mai puternic doar peste stâncile înalte de la jumătatea drumului abrupt şi şerpuitor, de peste 20 de kilometri, ce leagă centrul comunei Ceraşu de Vârful lui Crai. Un drum greu accesibil, care însă a putut fi străbătut în condiţii de siguranţă datorită susţinerii financiare obţinute de la Consiliul Judeţean Prahova pentru refacerea zonelor grav afectate de ploile căzute în ultima vreme. Şi oamenii nu s-au dat înapoi, venind la pas, cu căruţa, cu maşini de teren, cu ATV-uri, cu tractorul, cu remorca ori bicicleta, semn al dorinţei de a ajunge cumva în locul care şi-a câştigat un nume şi un renume şi pe care le reconfirmă de la an la an.

„Marşul Centenarului” şi „florile recunoştinţei”

Alba Iulia – Chişinău. Un traseu istoric, intitulat sugestiv „Marşul Centenarului”, parcurs de fervenţi susţinători ai Unirii, care au făcut un popas important la Tabla Buţii, subliniind, dacă mai era nevoie, legătura acestui loc cu trecutul, dar şi cu prezentul şi viitorul acestui neam. Iar văile au dus ca un ecou, peste inimi şi creste, cuvinte al căror înţeles nu mai are nevoie de nicio adăugire: ”Trăiască, trăiască şi înflorească/ Ardealul, Moldova şi Ţara Românească !”
Şi fiindcă istoria curge mereu înainte, dar păstrând aprinsă flacăra primită de la înaintaşi, în Cimitirul Eroilor de la Tabla Buţii se va realiza „Aleea Centenarului – Florile recunoştinţei” prin care 100 de trandafiri roşii, dintr-un soi adaptat zonelor de altitudine, câte unul pentru fiecare dintre anii secolului trecut de la momentul înfăptuirii României Mari, vor fi plantaţi spre a întregi columna neuitării jertfei de sânge a atâtor bravi eroi. Inedita iniţiativă aparţine „Şcolii de Flori” și directorului acesteia – Ileana Militaru – şi, simbolic, a fost deja înrădăcinat primul trandafir al viitoarei alei, purtând în ramurile sale panglica tricoloră, iar pe fiecare mormânt au fost aşezaţi, în semn de omagiu, trandafiri roşii. Iar stropii de ploaie, căzuţi la hotarul zilei dintre vară şi toamnă, dintre trecut şi prezent, n-au stins nici parfumul florilor recunoştinţei, nici lumina lumânărilor aprinse !