Luiza Rădulescu Pintilie
Tragediile s-au ţinut lanţ pe Litoral. Zi după zi buletinele de ştiri au început cu veşti despre încă o încercare disperată de a salva viaţa câte unui aventurier inconştient . Mobilizări excepţionale ale echipelor de salvamari, medici şi pompieri, veniţi cu elicopterele din „cer” şi de pe uscat, soldate şi cu victorii, dar şi cu eşecuri.
Contabilizări statistice care anunţă, sec, că zeci de vieţi s-au pierdut deja de la începutul sezonului estival în valurile agitate ale mării din inacceptabila sfidare a steagului roşu arborat tocmai pentru a avertiza asupra pericolului real de viaţă şi de moarte.
Ba, ar fi fost şi mai multe dacă salvamarii ignoraţi şi blamaţi nu şi-ar fi riscat propria viaţă să-l salveze pe MĂRIA SA turistul venit în concediu, care pretinde că pe banii lui, strânşi un an întreg, are , chipurile, dreptul să fie lăsat să facă exact ce vrea !
De exemplu, să bea o noapte întreagă până uită de el şi apoi să-şi răcorească, în zori, în apa învolburată, „fumurile” şi energia tinereţii ori experienţa de-o viaţă de când vine la mare, luându-se la trântă cu geamandura ! Să se avânte, teribilist, cu copiii de mână în apa ce se sparge vijelioasă de ţărm, prefăcându-se că nu înţelege avertismentele salvamarilor sau pe cele ale administratorilor de plaje, ori considerând că lui, încăpăţânatului tată ce se vrea erou, nu i se poate întâmpla nimic rău! Şi i s-a întâmplat! Nu vă închipuiţi, însă, că a fost de ajuns o dramă! I-au urmat altele şi altele, câteodată în acelaşi loc şi după acelaşi scenariu. 773 de zile cu steag galben şi peste 840 de zile cu steag roşu. 2000 de intervenţii ale echipajelor de salvatori. Vieţi salvate şi resuscitări fără succes! Fără a lipsi înjurături printre dinţi, ameninţări şi chiar loviri, iar un salvat l-a dat în judecată pe cel care nu l-a lăsat să moară, scoţându-l viu şi nevătămat, cu un efort aproape supraomenesc, din „ghearele” mării dezlănţuite !
”Este o nebunie să crezi că salvamarul este Dumnezeu! Păşeşte pe apă şi vine înapoi…” Paradoxal, câteodată, minunea s-a ridicat deasupra nebuniei şi ceea ce putea schimba statistica „tributului” pe care îl plătesc inconştienţii şi iresponsabilii pentru propria viaţă a avut un final fericit. Dar greşesc cei care cred că viaţa bate de fiecare dată filmul! De cele mai multe ori, minunile se întâmplă doar în filme, iar Dumnezeu nu este angajat cu carte de muncă la Salvamar!
„Fiţi responsabili pentru vieţile voastre!!! Respectaţi indicaţiile salvamarilor, ale administratorilor de plajă și nu în ultimul rând respectaţi semnificaţia steagurilor arborate pe plajă!O secundă contează pentru a vă salva viaţa!” cer pompierii militari, sperând că românii vor înţelege totuşi că măcar atunci când le e în joc propria viaţă „merită” să renunţe la împământenita idee că legile sunt făcute ca să fie încălcate. Dar sunt mulţi cei care aleg să nu-i audă ! Iar dacă îi aud, să le râdă în nas cu bună ştiinţă!Sunt ţări în care amenzile pentru ignorarea avertismentelor salvamarilor nu sunt de neglijat. Arborarea steagului roşu echivalează automat cu închiderea plajei. La noi, salvamarul se roagă de turist să nu se ducă la moarte sigură şi riscă să se aleagă cu un pumn în ochi ! Ori cu o înjurătură… Şi cred că nu suntem foarte departe de ziua în care găşti de ”fiţe” vor protesta împotriva arborării steagului roşu, chiar dacă s-a năpustit potopul peste valuri, lansând vreun „#rezist” – varianta de Litoral !
Sigur, ne ducem deja prea departe amintind ceea ce s-a formulat cu multe secole în urmă că este mai important să li se dea oamenilor moravuri şi obiceiuri bune, decât legi şi tribunale. E mai uşor de încălcat o lege decât să fie respectată, iar concediul înseamnă în opinia unora- sunt voci care spun că a… multora- libertatea de a renunţa la bună creştere, la minimele reguli de convieţuire pe bucata de nisip, la piscina din hotel, la rândul de la „all inclusive”, în parcare etc etc etc. Şi dacă săritul peste prosoape ţine doar de şapte ani de-acasă, săritul în valurile cât blocul cu cinci etaje, strigând recalcitrant la salvamar să fie lăsat în pace că n-a bătut degeaba drumul de la Bucureşti, de la Cluj sau de la Baia Mare, ţine de şansa ori neşansa de a mai ieşi viu la mal ! Iar salvamarul, doctorul de la Ambulanţă, pompierul de la SMURD nu sunt de fiecare dată… Dumnezeu !
