15
– Îl vezi ? Urcă din ce în ce mai anevoie. Respiră tot mai greu. Gâfâie. Și nu pare prea bătrân. Cred că are în jur de 33 de ani.
– O fi fumat prea mult la viaţa lui. O fi tras la măsea ceva alcool metilic. Știi, din ăla care te orbește. Și n-o fi nimerind vreo treaptă. Îl vezi ? Ezită !
– Niște Red Bull i-ar fi prins bine, ce zici ? Sau ceva întăritoare – vitamine. Magne B 6 i-o face bine ?
– Eu cred cu totul altceva. Ia uită-te mai bine ! Nu cumva, în spate, duce nu doar o cruce, cum scrie la Carte, ci două ? Ia pune-ţi ochelarii, votant miop, și uită-te mai bine ce scrie pe-a doua. Pe prima, ca bun creștin ce ești, stă scris INRI. Pe-a doua: “ Get out of my life”. Adică” Pleacă din viaţa mea!”. Adică din ţara mea, din România.
– Adică să-l fi izgonit chiar noi? Hai să-l strigăm, să Îl rugăm să vină înapoi!
– Hei, Doamne! Vino printre noi! Nu ne lăsa
pe-aici străini și goi. Tu, numai Tu, știi ce se întâmplă de la o vreme cu Tine, cu mine, ce s-a-ntâmplat cu noi.
– Nici nu se uită înapoi. Ori a surzit, ori ne-a auzit, dar i s-a scârbit și Lui. Da nici nu-naintează. Hai că deja lucrul ăsta mă enervează! Strigă-l și tu, că poate te aude!
– Domne, aruncă-te în România, adică în gol. Deci, sări! Chemăm, de vrei, și Ambulanţa și SMURD-ul să-ţi dea primul – ajutor, dacă-n cădere îţi rupi vreo mână sau vreun picior. Te internăm și, mai apoi… Mai apoi, Dumnezeu, adică tot Tu, cu mila. Singur te oblojești. Singur îţi pui ghipsul, singur ţi-l tai, singur îţi faci cârja, singur le faci pe toate. Singur îţi sapi și groapa. Doar n-oi vrea companie selectă acum? Vezi, și noi tot singuri suntem, de la o vreme, pe pământ. Mă ierţi că îţi răstălmăcesc vorbele, dar Tu ai zis-o, scurt și la obiect: “Și ajutorului românesc nu ne-ncredinţa!” Sau, te pomenești, lucru care nu e de mirare, că vrei să ajungi în Parlament!
– Ce face? Se freacă la ochi? Plânge? Asta e de bine sau de rău? I-o fi rușine cu noi că suntem străini, haini și goi la suflet? Plânge de rușinea rușinii noastre?
– Aiurea, e ceva care l-a orbit și lăcrimează. Da, plânge-n în amiaza mare și-n zi de august fierbinte, cu mult soare. Picură peste ţară ceva ce seamănă a mană.
– Eu mai degrabă cred că-i rană. E rana neamului fără de nume care l-a gonit pe Dumnezeu din el. Știi de ce plânge? Raza de soare e și ea un fel de spray lacrimogen.
– Ce neam fără de nume? Vorbești aiurea. Despre ce neam vorbești. Noi suntem doar o formaţiune sau formaţie, fără de nume. Cum se chema, pe vremuri, în tinereţea noastră, BZN. Și, de nu mă-nșel, El – uită-te bine! – are căști în urechi. Ce-o fi ascultând? Ruga noastră?
– Aiurea! Pune-ţi aparatul audititiv!
– Glasul îngerilor, din ce în ce mai stins.
– Prostii. Ascultă BZN. N-auzi primul și ultimul vers? ” Get out of my life”. (Pleacă din viaţa mea). Uite, deja a devenit mai sprinten. Urcă şi câte două- trei trepte odată. Fuge de noi, se pierde în fumul tot mai dens. Se-ndepărtează la îndemnul nostru, spre alte zări, pe ritmul melodiei tinereţii noastre: “Dance, dance, dance, dance!” .
Iar Cocoșul – cucuvea se-aude cântând a treia oară în boxele ţării:
“Tatăl Nostru cel Ceresc, de ce ne lași singuri și proști în Univers?”.
