Nicoleta Dumitrescu
Dacă este să dăm un pic timpul în urmă şi să facem o comparaţie cu ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi în politică, mesajul a avut, de departe, cel mai mult de suferit. Şi asta se întâmplă din cauza faptului că destule personaje, sub pretexul că „nu s-au regăsit” în vechiul partid, au sărit, repede, în altă barcă, principala condiţie impusă fiind ca doar ele, adică personajele, să fie la cârme. Aşa se face că unii dintre politicienii zilelor de astăzi, cu câteva excepţii, nici nu mai ţin bine minte lungul şir de partide sau partiduleţe prin care au trecut, până să ajungă acolo unde sunt acum. Evident, interesul a fost principala miză, pentru că nu de florile mărului unii fac talente, după ceva timp, că partidul nu se ridică la nivelul lor de inteligenţă! Aşa că, după ce „se miroase” cum stă treaba, respectiv că dincolo, adică la alt partid, poate să fie mai lejer, cu tărăboi, mai mic sau mare, depinde de interes, se produce ruptura şi se face saltul în altă formaţiune politică.
De aici şi explicaţia că, de cele mai multe ori, şi mesajele transmise sunt cum sunt, fără formă sau conţinut. Numai că, în aceste condiţii, stai şi te întrebi de ce atâta patimă în discurs, mai ales când e vorba despre cei din taberele adverse, în condiţiile în care, aşa cum s-a mai văzut, cei care se ceartă deseori se întâlnesc fie la o cafea, fie la o cină prelungită şi după miezul nopţii, feriţi de ochii lumii. Miza este însă acelaşi interes, în spatele fiecărei acţiuni urmărindu-se, de fapt, un potenţial avantaj.
Aşa se face că nici mesajele transmise nu mai au atât de multă valoare pentru că, fiind repetate de zeci şi zeci de ori, îmbrăcate în alte forme, mult mai frumoase, în final sunt transformate în discursuri siropoase. Mai mult, deşi unele dintre marile idei sunt transformate şi în celebre programe, nici măcar autorii acestora nu mai ţin cont de ele, atât timp cât sunt nevoiţi să schimbe strategiile din mers, precum bate vântul.
Iar dovadă stau chiar vremurile de astăzi, când partidele, inclusiv cele care au reprezentanţi în Parlament, îi au în curtea lor şi pe cei veniţi de la alte formaţiuni politice. Nu puţini sunt însă nici politicienii racolaţi, astfel de strategii fiind vizibile în momente considerate cruciale pentru unii lideri de partid, în mod special atunci când încrederea şi stabilitatea sunt măsurate şi cântărite la virgulă.
Strategiile din interes au fost şi vor mai fi, cu siguranţă, atât timp cât totul se rezumă la putere, la câştigarea ei, dar mai ales la a nu fi scăpată printre degete. Iar aceasta ar fi şi explicaţia perioadelor, din ce în ce mai multe, când puterea tulbură minţile politicienilor, furia acestora ajungând la un asemenea grad încât ar dori să vadă chiar şi sânge pe pereţi!
Mai grav este însă faptul că în lupta aceasta surdă pentru putere este invocat tocmai binele acelora care le-au acordat încrederea, mai bine zis votul, ca să fie acolo unde sunt acum!
Ba, ca şi când ar avea ochelari de cal, fără să privească în stânga şi în dreapta, unii dintre ei au ochii aţintiţi doar înainte, gândindu-se, de fapt, la viitorul lor, cel în care nu vor mai fi ceea ce sunt acum. Iar cea mai bună dovadă sunt chiar mesajele, pe post de declaraţii, atunci când sunt luaţi la întrebări. Pitiţi după propriul interes, unii dintre politicieni îşi croiesc strategiile doar –doar mai stau un pic acolo unde sunt acum. Se uită însă ceva: valul te ridică, dar te şi poate trânti!
