Violeta Stoica

Termopanul și polistirenul – “găselnițele secolului” în domeniul construcțiilor – au început să detroneze materialele tradiționale și mai sănătoase, inclusiv în mediul rural și în zonele care ar trebui să fie protejate atât de către autoritățile locale, cât și de către arhitecți și chiar de către proprietarii clădirilor. Tocmai de aceea, un grup de arhitecți tineri, membri ai Ordinului Arhitecților din România – Grupul Rural, încearcă din răsputeri să țină pe linia de plutire tot ceea ce mai înseamnă locuințele care amintesc de istoria locurilor, casele care au mai rămas încă în picioare în special în jumătatea de nord a județului Prahova, acolo unde lemnul și piatra – elementele de nelipsit altădată din arhitectura locului – au început să fie înlocuite cu termopane, tablă și polistiren pe ziduri din BCA. Doar în câteva localități – printre care se află Sângeru, Teișani, Starchiojd, cele două Provițe – se mai găsesc laolaltă clădiri nedeteriorate de trecerea la așa-zisul modernism al materialelor de construcție care nu au nimic de-a face cu tradițiile.
La finalul săptămânii trecute, la Ploiești, s-a tras un semnal de alarmă demn de luat în seamă în privința salvării zonelor tradiționale ale satului românesc, prin implicarea tuturor celor care au un cuvânt de spus în elaborarea unor planuri și regulamente de urbanism care să protejeze clădirile vechi, dar și în educarea proprietarilor de locuințe noi în ridicarea de construcții cu caracteristicile localităților.

Evenimentul la care au participat și reprezentanți ai autorităților locale – printre care și arhitecți – a fost organizat de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Prahova, în colaborare cu Consiliul Județean Prahova, respectiv cu arhitectul-șef al județului, Luminița Iatan.
Prezent la reuniunea de vineri, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Bogdan Toader, a apreciat evenimentul dedicat protejării patrimoniului cultural, susţinând necesitatea implementării unor elemente care să fie în acord cu specificul zonei şi care, implicit, să promoveze o arhitectură sustenabilă şi autentică. Totodată, promovarea unor soluţii propuse de arhitecţi şi integrate de către actorii implicaţi în procesul de autorizare reprezintă un deziderat necesar pentru a se reuşi protejarea şi dezvoltarea durabilă a patrimoniului cultural material din zonele rurale.
“Arhitectura rurală vine din valorile care ne reprezintă și este bine să regăsim și să menținem aceste valori”, a declarat, pe de altă parte, Alexandru Bondrea, președintele Ordinului Arhitecților din România – Filiala Prahova, în cadrul simpozionului care parcă s-a mulat pe semnificațiile anului în care are loc sărbătorirea Centenarului Marii Uniri.
Prezența reprezentanților filialelor din Transilvania ale Ordinului Arhitecților din România – Grupul Rural a fost un adevărat exemplu pentru ceea ce se poate face în zilele noastre cu elemente de construcție ale vremurilor deja uitate, din păcate, în istorie. Eugen Vaida (Sibiu) și Horațiu Răcășan (Cluj), doi arhitecți tineri care fac parte din grupul celor care vor și se luptă ca arhitectura tradițională din mediul rural să nu fie înlocuită complet cu deja prezentele clădiri preluate din mediul urban, care nu mai păstrează sau – mai mult decât atât – urâțesc peisajul urbanistic rural.
Deși ar părea că arhitecții din OAR – Grupul Rural ar putea să impună în regulamentele de urbanism ale localităților din mediul rural reguli care să fie în discordanță cu un spațiu de locuit modern, lucrurile nu stau așa. Tradiționalul poate fi menținut, potrivit specialiștilor, fără să se renunțe la îmbunătățirea calității vieții celor care vor locui în casele care duc mai departe specificul tradițiilor rurale.
Ghidurile de arhitectură au început să fie aplicate cu succes în zone întregi din Ardeal și din Dobrogea, la nivel național 32 din cele 54 de zone cu specific tradițional valoros având incluse ca filtre de calitate în proiectele de urbanism prevederile din ghidurile de arhitectură rurală, preluate în regulamentele locale de urbanism.
Pe de altă parte, în aceleași zone, există și hărți ale meșterilor tâmplari, dulgheri, fierari și din alte meserii care au început să dispară. Și în Prahova, Ordinul Arhitecților – Grupul Rural a solicitat și autorităților locale prahovene să furnizeze date despre meșterii care ar putea să fie incluși în lista celor care să ducă mai departe tradițiile din arhitectura rurală a județului.

• Identitatea istorică strigă după ajutor în Prahova subcarpatică

Arhitectul Eugen Vaida, membru al OAR Sibiu, mizează chiar și pe “gura satului”, în vederea menținerii și transmiterii tradiționalului în arhitectura rurală, care să devină un model preluat de comunitate. Ceea ce înseamnă că și Prahova ar putea să ia exemplul satelor sibiene care revin la tradițional în urbanism. E drept că ar trebui găsit un Prinț Charles al Marii Britanii care să intervină și în zona Munteniei pentru a sprijini comunitățile în păstrarea tradițiilor pe care, din păcate, în prezent, le admiră mai mult străinii, decât locuitorii acestor meleaguri…
“În zona de deal-munte a Prahovei, satele provin predominant din așezări moșnenești. Moșnenii (denumire din Evul Mediu în Țara Românească) erau țărani liberi, posesori în devălmășie ai unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun. În această zonă, procentul moșnenilor în raport cu totalul populației era de peste 50%, chiar și la începutul secolului al XX-lea. Aceste comunități au un mod specific de organizare obștească, eliminată după 1948 prin confiscarea proprietăților și prin impunerea colectivizării. Moșnenii au lăsat un patrimoniu cultural, istoric și artistic: sate pitorești și clădiri valoroase, care în prezent sunt încadrate în categoria arhitectură „vernaculară”- termen folosit mai recent. În prezent, exemplare ale acestei moșteniri sunt expuse și în muzee ale satului din țară. Există încă sate cu un număr foarte mare de clădiri care, deși nu sunt în Lista Monumentelor Istorice, sunt valoroase din punct de vedere istoric, cultural și arhitectural. Construcțiile tradiționale din comuna Provița de Sus unde una din cinci case are această calitate, sunt un exemplu în acest sens”, arată colectivul condus de arhitect Cornelia Zaharia, care a realizat Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural – Zona Prahova Subcarpatică.
Localități rurale întregi din jumătatea de nord a județului Prahova – recunoscute pentru peisajele pitorești și extrem de liniștite – ar putea deveni, dacă s-ar ține cont de tradițiile locurilor, locații de vis chiar și prin păstrarea stilului arhitectural autentic.
Pe de altă parte, Luminița Iatan, arhitect șef al județului Prahova, a menționat că la Sângeru, de exemplu, planul urbanistic general include zone protejate cu identitate culturală valoroasă, care presupun cerințe speciale pentru acordarea permisiunilor de construire.
În Prahova, jumătate dintre localități au în lucru în prezent planurile urbanistice generale, ceea ce înseamnă că există posibilitatea includerii acolo unde se impune a unor cerințe privind menținerea arhitecturii tradiționale, pentru ca satul românesc să nu dispară întru totul.

• Arhitecţii, specie rară în administraţiile locale

Vreme îndelungată, arhitecții au fugit de posturile din administrația locală, chiar dacă erau funcții de conducere. Dacă, până în prezent, multe dintre localitățile urbane din zona de deal a județului Prahova – acolo unde este nevoie ca de aer de specialiști care să convingă populația să respecte tradițiile fără să renunțe la confort – nu dispuneau de arhitecți și toate documentațiile trebuiau să fie aprobate de către reprezentanții Consiliului Județean Prahova, încet-încet, se pare că lucrurile se vor îndrepta din acest punct de vedere.
Orașul Slănic, de exemplu, o zonă în care există nenumărate locuințe tradiționale care au nevoie urgentă de ajutor pentru a nu se prăbuși în uitare, are norocul să-și fi găsit, de doar câteva luni, un arhitect care să ocupe postul serviciului de specialitate din cadrul primăriei – Andrei Marin, prezent și el la evenimentul de la Ploiești.
Foto locuinţe: Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural – Zona Prahova Subcarpatică