Sfântul Mucenic Foca a trăit în Sinope, în timpul împăratului Traian. Auzind dregătorul cetăţii Sinope ca Foca se închina lui Hristos, a trimis ostaşii să-l ucidă. Văzându-i, din grădină, trecând pe uliţă, Foca i-a strigat: Pe cine căutaţi? Ostaşii au răspuns: Căutam pe Foca! Mucenicul înţelegând că i s-a apropiat sfârşitul pământesc, le-a zis: Veniţi la mine şi eu vă voi spune unde îl găsiţi, îl cunosc foarte bine. I-a primit în casa lui şi i-a ospătat din belşug. La masă, dialogul a continuat: Şi pentru ce pricina căutaţi pe omul acela? Ne-a trimis mai marele să-l ucidem pentru că este creştin! Rogu-vă, stăpânii mei, rămâneţi până mâine în casa mea, veselindu-vă, mâncând şi bând, iar dimineaţa eu îl voi da vouă, ca nimeni nu-l cunoaşte ca mine, singur îl voi aduce şi-l voi da în mâinile voastre. În acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus în grădină, a mângâiat pentru ultima dată florile şi-a săpat apoi mormântul, a împărţit haine şi mâncare săracilor, s-a rugat, iar dimineaţa când ostaşii l-au întrebat unde este Foca, le-a răspuns: Eu sunt! Cutremuraţi, aceştia, deşi nu le venea să creadă, au împlinit porunca dregătorului păgân.
