În premieră, o echipă de astronomi a reuşit să fotografieze o planetă aflată în curs de formare, care îşi curăţă orbita în jurul unei stele pitice portocalii aflată la aproximativ 370 de ani lumină distanţă de Pământ, conform unui material publicat de sciencealert.com, preluat de Agerpres. Steaua poartă numele de catalog PDS 70, iar astronomii bănuiesc de mai mult timp că o planetă se naşte pe orbita ei. Planeta nou descoperită a primit denumirea PDS 70b. Această descoperire este importantă pentru că ea confirmă modelul teoretic despre modul în care se formează planetele pe orbitele stelelor.
În momentul aprinderii unor noi stele, acestea sunt înconjurate de un halou de praf, roci şi gaze cosmice. În acest halou încep să se concretizeze noile planete embrionare, prin ciocnirea particulelor de rocă, praf şi gaze care rămân laolaltă sub imperiul gravitaţiei şi cresc în timp, curăţând de resturi prin asimilare orbita pe care se află. Astronomii au detectat mai multe discuri protoplanetare, aşa cum se numesc mediile circumstelare în care se formează noi planete. Însă până în prezent nu au reuşit să fotografieze nicio planetă în curs de formare din cauza distanţelor enorme din cosmos şi a faptului că strălucirea stelelor eclipsează complet lumina reflectată de planete (acelaşi motiv pentru care nu putem vedea cerul înstelat în timpul zilei pe Pământ). Steaua PDS 70 are câteva trăsături care au individualizat-o ca pe o bună candidată pentru căutarea de planete în curs de formare. În primul rând, discul său protoplanetar este foarte mare, având o rază de aproximativ 130 de unităţi astronomice (1 UA este egală cu distanţa de la Soare la Pământ – adică aproximativ 150 de milioane de kilometri). Pentru comparaţie, Centura Kuiper de comete şi asteroizi de la marginea sistemului nostru solar se află la doar 50 UA distanţă. Fiind o pitică portocalie, cu masa mai mică decât Soarele, această stea nu este extraordinar de strălucitoare, devenind o ţintă excelentă pentru observaţii astronomice derulate prin intermediul unui coronagraf. Coronagraful obturează strălucirea stelei pe care o acoperă cu un disc negru (vizibil în centrul imaginii) crescând astfel vizibilitatea altor eventuale obiecte aflate pe orbita respectivei stele.
