Rezultatele la examene nu pot fi, nici într-o şcoală mare, nici într-una de „ţară”, întâmplare sau noroc, ci doar efort susţinut al elevilor şi al profesorilor

Interviu cu prof. Maria Dumitru, director al Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Costescu” Aluniş

Luiza Rădulescu Pintilie

– Doamnă director, recentele rezultate ale Evaluării Naţionale au răsturnat încă o dată o parte a ierarhiilor care se tot fac, mai mult sau mai puţin justificat, cu asemenea ocazii, între şcoli mari şi şcoli mici, între şcoli de la oraşe şi şcoli din sate, cu profesorii şi elevii lor cu tot. Foarte concret vorbind, dintre cele 14 medii de zece obţinute de tot atâţia absolvenţi de clasa a VIII-a din Prahova şi dintre cele 309 înregistrate în întreaga ţară, una reprezintă performanţa unei eleve dintr-o şcoală din mediul rural – Şcoala „Gheorghe Costescu” Aluniş – pe care o conduceţi. Unii ar zice că e doar o întâmplare, sau că e vorba despre noroc! Eu ştiu că, de mai mulţi ani, elevi ai acestei şcoli se regăsesc în topul performanţei. Dumneavoastră cum vedeţi acest rezultat ?
– Vă mărturisesc, cu toată convingerea, că nu poate fi vorba nici despre întâmplare, nici despre noroc. Aceste rezultate sunt, în primul rând, rod al unui efort susţinut, depus, de-a lungul celor 8 ani de studiu, de către eleva noastră, Diana Drăghici (în foto, alături de directorul şcolii din Aluniş, prof.Maria Dumitru, cea care i-a fost şi învăţătoare), o elevă extrem de ambițioasă, muncitoare și perseverentă, care a obținut anual media 10. În al doilea rând, este rodul muncii întregului corp profesoral, care a reușit să inspire și să hrănească entuziasmul copiilor pentru învățare. Entuziasmul este greu de definit, dar ușor de perceput. Eu am toată convingerea că entuziasmul profesorilor le influențează elevilor motivația doar când învățarea este incitantă, captivantă, inedită şi, mai mult decât atât, că avem, ca dascăli, un grad mare de responsabilitate profesională față de elevi, față de ,,actul predării”, care poate suna gol de conţinut pentru cei din afara şcolii, dar îi asigur că înseamnă foarte mult, de fapt totul… Eu cred că asta a şi făcut posibil ca, în ultimii 7 ani, de când sunt director al acestei școli şi cunosc în detaliu întreaga situaţie, să ne putem lăuda cu cei 8 elevi care ne-au făcut să fim mândri cu notele maxime obținute fie la Limba şi literatura română, fie la Matematică, dar și cu colegii lor care au obţinut rezultate frumoase, situând Școala Aluniș de multe ori pe poziții fruntașe, de podium, la categoria școlilor din mediul rural. Am fost premiați de Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova pentru performanțele obţinute la Evaluarea Naţională din 2012 și ne dorim să trăim aceste momente cât mai des. Cu siguranță acest nou rezultat este binemeritat și, lăsând modestia la o parte, eram convinsă că și în acest an elevi ai școlii noastre vor obține note de zece la acest examen important din viața lor. Rezultatele au fost bune și menționez că 12 dintre cele 24 de note de la Limba şi literatura română sunt cuprinse între 9,90 și 9, cea mai mare fiind obținută de elevul Popa Andrei.
– Această ultimă parte a răspunsului dumneavoastră mă determină să cred că ar fi interesantă o scurtă radiografiere a tuturor rezultatelor obţinute de elevii clasei a VIII-a din această „ şcoală de ţară”, cum sunt catalogate în general unităţi de învăţământ precum cea a dumneavoastră.
– Este o bucurie să vorbesc despre rezultatele obținute de elevii acestei ,, școli de țară’’, care au fost de fiecare dată peste procentele de promovare județene, respectiv naționale. Sunt mândră de rezultatele elevilor mei, de realizările profesorilor, mulțumită de admirația interlocutorilor când se vorbește despre școala noastră. Sunt onorată că îmi desfășor activitatea în școala unde eu m-am format ca elev și în mijlocul căreia mă simt „acasă”, dar în același timp mă consider îndatorată să fac tot ceea ce îmi stă în puteri pentru binele ei și al elevilor săi. Dacă aș face o prezentare pe scurt a rezultatelor, pot spune că în 2010 au fost două note de zece la Limba şi literatura română și una la Matematică, în 2011 – un 10 la Matematică, în 2012 – 3 de 10 la Matematică, în 2013- un 10 la Limba şi literatura română, iar în anii ce au urmat au fost medii de 9,80 la aceste discipline.
– Nu putem vorbi despre rezultate decât vorbind împreună despre elevi şi despre profesori. De aceea aş vrea să vă rog să faceţi un portret al colectivului profesoral a cărui activitate – cu tot ceea ce presupune ea, de la propria pregătire la dăruire şi, aş îndrăzni să adaug, chiar vocaţie – aceste rezultate nu ar fi fost posibile.
– Aș începe prin a mulțumi întregului corp profesoral – 28 de cadre didactice dintre care 24 titulari, cei mai mulți cu gradul didactic I, mai precis 19 – celor care slujesc cu credință și dăruire profesia pe care şi-au ales-o, pentru meritele pe care le au în formarea acestor vlăstare alunișene și să le transmit felicitări pentru devotamentul de care dau dovadă în această nobilă profesie, încununată, iată, de reușite atât de frumoase. Este momentul în care doresc să le reconfirm şi public încrederea pe care o port în puterea și în dragostea pe care ştiu că le pun în slujba școlii, pentru formarea copiilor, pentru modelarea personalității lor și pentru a le fi, de acolo, de la catedră, modele demne de urmat în viață. Bucuria şi mulţumirea mea sunt cu atât mai mari cu cât performanţele şcolare şi creative ale elevilor noştri, inclusiv în competiţii judeţene şi naţionale, confirmă strădania colegilor mei, cadre didactice, care şi-au înţeles menirea de a deschide unor copii dintr-o aşezare rurală şanse egale cu cele ale elevilor din şcolile orăşeneşti şi efortul nostru comun, alături de cei din comunitate, dovedind că nu sunt simple vorbe acelea că o şcoală e puternică şi luminoasă nu prin zidurile sale, ci prin cei care o însufleţesc – profesori şi elevi.
– Vreau să vă pun o întrebare pe care o intuiesc şi din partea cititorilor acestor rânduri: dincolo de ceea ce a învăţat la şcoală, eleva care a obţinut media zece şi ceilalţi colegi ai săi se regăsesc în categoria celor „umflaţi” cum se spune, de prin clasa a V-a, cu meditaţii peste meditaţii plătite, la profesori cu cotă pe piaţa meditaţiilor şi a performanţelor de reuşită la examene a celor pe care îi pregătesc?
– Poate vi se va părea că am vreun gând ascuns, dar vă mărturisesc cu toată sinceritatea că Diana Drăghici nu a beneficiat de nicio oră de pregătire suplimentară în afara școlii, deoarece a considerat că și-a însușit foarte bine toate cunoștințele predate de către colegii mei, adevărați dascăli, completate cu mult studiu individual, toate concretizate în notele de zece din timpul anului școlar și, în mod deosebit, de rezultatele foarte bune obținute la simulările din luna martie. Mai mult decât atât, pot să adaug că nu avem copii meditați din clasa a V-a, că de altfel nici nu împărtăşim concepția de a „umfla” copiii cu meditații peste meditații. În schimb, vă spun cu toată certitudinea că avem profesori de Limba şi literatura română și Matematică bine pregătiți, receptivi la nou, care dau dovadă de mult profesionalism și, iată, roadele muncii lor au obţinut confirmări ce nu pot fi contestate.
– Doamnă director, cât de implicaţi sunt părinţii în ceea ce se cheamă succesul şcolar sau, dimpotrivă, nereuşitele propriilor copii ? Resimţiţi fenomenul, foarte des invocat, al concentrării întregii atenţii a familiilor asupra problemelor materiale, ale existenţei de fiecare zi în defavoarea celor legate de integrarea şcolară a propriilor lor copii ?
– Având în vedere că trăim într-o perioadă în care timpul se încăpățânează să se scurgă cu viteza luminii, consider că este necesar să se facă la momentul potrivit o alegere între ceea ce este important pentru copil – educaţia – și ceea ce li se pare prioritar într-un moment sau altul, mai ales din punct de vedere material, familiilor. În opinia mea, unii părinți, din fericire puțini la număr, nu înţeleg sau realizează mai târziu – uneori chiar prea târziu – că dezvoltarea personală și cea profesională nu pot ocoli școala și că putem să modelăm și sufletul, și caracterul, și intelectul copiilor mai ales atunci când există o unitate de cerințe atât dinspre școală, cât și dinspre familiile din care provin elevii. Avem succese atunci când părintele ne este aliat, atunci când ne sprijină în efortul de a instrui și educa elevii, atunci când se uită spre școală cu prietenie. Școala este locul în care se formează „aripile” elevilor, care îi vor ajuta să zboare în viață. De aceea îi îndemn pe toti părinții să construim împreună aripi puternice copiilor noștri.
– Nu am putea încheia un asemenea dialog fără să vă întreb ce aţi simţit ca director atunci când aţi regăsit şcoala pe care o conduceţi pe lista celor de top şi, mai ales, ce aţi simţit ca fostă învăţătoare a elevei care a obţinut media zece, al cărei drum de liceană – cum va fi din această toamnă – a început de fapt cu lecţiile în care i-aţi condus mâna să scrie primele liniuţe şi bastonaşe ?
– Este foarte greu să răspund la această întrebare deoarece nu pot pune în cuvinte ceea ce am simțit atunci când am văzut rezultatele elevilor mei, cei cărora le-am călăuzit pașii, timp de 4 ani, pe acest drum al cunoașterii. Am trăit un moment încărcat de multă emoţie, un sentiment de mândrie, de bucurie fără margini. Am ridicat privirea și i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru faptul că mă iubește așa de mult și mi-a oferit șansa, pentru a doua oară în cariera mea de dascăl, să trăiesc asemenea momente de împlinire. Ce poate fi mai frumos decât să ai două situații, în decursul a 8 ani, cu asemenea rezultate, în care unele „flori” ale sufletului meu, Bîgiu Diana-Aura (2010) – actualmente absolventă a Facultății de Drept – și Drăghici Diana – Elena (2018), să obţină media 10 la Evaluarea Naţională și să pot spune cu mândrie despre ele că au fost elevele mele? Ce poate fi mai frumos pentru un învățător, care a pus în fiecare copil tot ceea ce a avut mai bun, o scânteie din mintea lui, o bucată din inima sa și a primit în schimb bucuria și recunoştinţa muncii depuse și câte un petic din inimile lor pure? Am o inimă ,,peticită’’, dar fericită! De fapt, vreau să spun că dăscălia nu se poate face fără pasiune, iar pasiunea, cu trecerea anilor, nu scade, ci crește și, datorită profesiei mele, am satisfacția și bucuria că n-am trăit și nu trăiesc degeaba. Iubesc copiii, iubesc această profesie, iubesc școala mea, iubesc Alunişul meu și vreau să fac tot ceea ce îmi stă în putință pentru binele locului acesta, al oamenilor săi, de la copii la cei ajunşi la vârstele înţelepciunii.
– Vă mulţumim.