Lucian Avramescu
Există un ”stat paralel” condus de șeful ales al statului? Sunt întrebat ce-i cu ”statul paralel” și ce cred eu despre acest stat, ca ziarist, ca scriitor, ca alegător.
Nu vreau să fug de întrebare. Eu cred că dacă ar exista un stat, altul decât cel al lui Dragnea, el nu poate fi ”paralel”. Știu că Iohannis – indiferent câte reproșuri i-aș face și îi fac – e ales legitim, că tot strigă Codrin Ștefănescu și Lia Olguţa Vasilescu, de parcă ar fi mușcaţi de vipere, că ei, doar ei, au fost aleși prin vot.
Iohannis – care a moţăit multă vreme, ca un struţ obosit să-și poarte capul, suit prea înalt, cu înghiţitoare cu tot, pentru cheful lui de a și-l purta – are de două ori mai multe milioane de voturi decât partidul lui Dragnea. Din acest punct de vedere, nu poate fi paralel statul lui, dacă ar exista.
Paralel cu legea, cu bunul simţ, cu demnitatea unei naţii, poate fi Dragnea care ne pune din nou pe prima pagină a ziarelor lumii ca la mineriade. ”Voi zdrobi, zice el, acest stat paralel”.
Mi-e teamă că va zdrobi România, care trece mereu pe sub șenile de tanc. Acum nu-s sovietice.
Zdrobirea oaselor patriei mele se face ciclic, iar orgoliile unor indivizi cocoţaţi prea sus faţă de putinţele lor morale, iertaţi de beteșugul iubirii de ţară, funcţionează ca niște șenile de tanc.
Nu știu dacă statul Iohannis e mai puţin legitim decât statul Dragnea, cel puţin prin obsedanta revenire la argumentul voturilor. Toţi au voturi, mai multe sau mai puţine. Întrebările mele ţin de iubirea de ţară, ]nmormântată fără slujbă de pomenire. Iubirea de ţară rămâne fără vot, nevotată – sper să mă înșel – de cei aleși. Nu știu cum de s-au nimerit toţi orfani de un simţământ care vine de la naștere, natural, prin laptele matern și prin aerul pe care-l respiri prima oară!
