Luiza Rădulescu Pintilie
În miez de iunie, îndepărtata şi exotica insulă Tenerife înseamnă pentru mulţi români o visată destinaţie de vacanţă. După statistici mai mult sau mai puţin exacte, pentru 8.000 de români, între care se regăsesc şi prahoveni, în acest loc de undeva din mijlocul Atlanticului, la mii de kilometri depărtare, s-a „mutat” un colţ de Românie, devenind „acasă”. Un colţ în care încap o viaţă nouă, dar şi neuitarea „rădăcinilor”, bucurii dar şi doruri, lacrimi dar şi credinţă, iar peste toate – demnitatea de a fi şi de a rămâne român. Toate aceste îngemănări de trecut şi prezent au dat „viaţă”, şi în micuţa Românie de departe, sărbătorii dedicate iei româneşti – veşmântul venit până astăzi dinspre străbunii noştri, despre care specialiştii spun că e vechi de cinci mii de ani. Aşa că, în ziua 
Sânzienelor, aproape 300 de români au îmbrăcat iile luate cu ei la capătul lumii şi , în sudul insulei Tenerife, într-o zonă cu o comunitate românească puternică, în municipiul Adeje, s-au întâlnit cum s-ar fi întâlnit acasă, la hora satului. Desemnaţi de Asociaţia Românilor din Insulele Canare-RumaCan, cinci români au pregătit, timp de o lună, până la cel mai mic detaliu, această întâlnire a spiritului şi a sufletului românesc. Aflat, alături de soţia sa în acest comitet de organizare, jurnalistul şi fotoreporterul Constantin Pletosu ne mărturisea că a fost interesant, în această perioadă a pregătirilor, până şi faptul că români care nu se cunoşteau între ei s-au descoperit cu acest prilej sau că oameni de afaceri reuniţi într-un grup de „Firme şi servicii româneşti” nu au ezitat să-şi ofere ajutorul pentru a susţine desfăşurarea evenimentului. Practic, într-un fel sau altul, întreaga comunitate s-a regăsit în jurul ideii de sărbătoare românească.
Aşa se face că, pe 24 iunie, la ora 17.00, la Escuela de Securidad y Convivencia s-au strâns aproape 300 de români îmbrăcaţi în ie şi purtând în mâini tricolorul, steagul tuturor românilor, ale cărui trei culori, număr al perfecţiunii, dispuse vertical, adună în roşul sângelui, în galbenul spicelor şi în albastrul cerului visurile de aur ale neamului acesta – egalitate şi verticalitate. Iar atât de aproape de sărbătoarea Drapelului Naţional, marcată ieri în România de acasă, a fost şi acesta încă un gest al legăturilor de apartenenţă sufletească pe care depărtările şi risipirile prin lume se dovedeşte că nu le pot şterge cu totul.
Iar primirea participanţilor şi a oaspeţilor – printre ei fiind şi consulul onorific al României în Insulele Tenerife, Alina Elena Râmaru, dar şi autorităţi municipale din Adeje – s-a făcut după datină: cu pâine şi sare.
Pentru ca apoi să intre cu toţii, rând pe rând, pe poarta către un frumos sat românesc, „construit” fotografic de fotoreporterul Constantin Pletosu prin cele 20 de lucrări ce reunesc, sub genericul „România-cultură şi tradiţie”, case rurale, aşa cum sunt păstrate ele în Muzeul Astra din Sibiu. Şi cu atât mai emoţionant şi mai inedit a fost acest vernisaj expoziţional într-un simbolic pridvor sătesc cu cât între lucrări se regăseşte şi o „fotografie pe pânză” a singurei icoane din lume în care Iisus Hristos poartă ie românească, după o pictură murală aflată la Mânăstirea Moldoviţa din Bucovina. Cu o bogată experienţă de reporter şi fotoreporter la mai multe publicaţii româneşti din Iaşi şi Bacău, îmbogăţită apoi la cunoscutele agenţii de presă France Press şi Reuters, precum şi la publicaţiile Corriere della Sera şi La Stampa –
ca să dăm doar câteva coordonate ale activităţii sale jurnalistice de nivel internaţional –
autorul expoziţiei, Constantin Pletosu, a ştiut să pună în valoare nu numai autenticul şi ineditul, ci şi să imprime fiecărui exponat reprezentativitatea pentru spaţiul românesc, oriunde s-ar afla acesta. Pentru că el începe de fapt, de fiecare dată, şi se încheie în acelaşi loc: în inimă şi în conştiinţă.
Iar emoţia întregii atmosfere a întregit-o spectacolul oferit de copii şi tineri membri ai comunităţii româneşti, cântecele româneşti răsunând ca şi cum ar fi trecut pe deasupra poienilor, a văilor, a pădurilor şi a munţilor care dau atâta frumuseţe pământului românesc. Iar pe îndepărtatul tărâm înconjurat de ape a coborât, dintr-o dată, toată emoţia şi trăirea „verdelui înourat”, aduse de glasul Ilincăi Pletosu, întregind efortul părinţilor săi, Constantin şi Andreia Pletosu (în foto – toţi trei), de a uni şi a-i ţine aproape pe români, acolo în colţul lor de ţară, ca într-o mare familie: ”Umblă vorba de soroc/Verde înrourat/Că noi n-am ave noroc/Verde înrourat/Da’ vântu bate, apa trece, pietrele rămân/E şi grea e şi frumoasă viaţa de român”.
Iar ceremonia de premiere în cadrul căreia Asociaţia RumaCan a acordat Diploma de Excelenţă unor români care au reuşit să se remarce, departe de ţara lor, pe noul drum pe care au pornit, a înfăţişat ceva şi din vrednicia cu care dintotdeauna e înzestrat neamul acesta şi care, iată, e păstrată şi dusă mai departe: Marina Trif – masterand în Informatică , Elena Badea – sportivă cu rezultate remarcabile in arte marţiale, Cătălina Moldoveanu – artist plastic şi Laurenţiu Condrațchi – antrenor de arte marţiale la lotul național spaniol.
Şi cum stă bine românilor când se întâlnesc, sutele de participanţi s-au strâns apoi în jurul unei mese cu bucate româneşti- sărmăluţe şi mici, cu dans şi voie bună, cu amintiri şi doruri, cu însufleţitoare cântece patriotice, dintre care nu a lipsit imnul ţării pe care o poartă în suflet. Dovadă că au fost multe momente de bucurie, dar nu puţini au fost şi ochii ce s-au umplut de lacrimi!
Toate vorbind despre bucuria, înlăcrimarea, dumnezeirea şi demnitatea îmbrăcate, în mijlocul Atlanticului, în frumoasa ie românească – veştmânt nu doar trupesc, ci şi de conştiinţă şi identitate, care în „Anul Centenarului” au şi mai mare valoare…
