Giorgiana Radu
Actualitatea în care ne scăldăm ca naţie în ultimele săptămâni a ajuns pe mesele Comisiilor europene abilitate în analize docte și verdicte neinfluenţabile, pentru a rezolva ceea ce demnitarii noștri nu reușesc. Chiar și la nivel înalt, rufele trebuie spălate, musai, în public. Mitinguri care pledează pentru diversitate, normalitate și „luptă împotriva abuzurilor” ocupă spaţiul mediatic. Manifestaţia costisitoare a partidului care conduce România s-a întins amplu în Piaţa Victoriei, îmbrăcând-o în alb, pe banii noștri, ai contribuabililor, dar și lăsând un reziduu nu tocmai igienic stradal. Cu îngăduinţa cititorului, dezertez din pâcla cenușie a cotidianului care încearcă să sugrume bruma de normalitate și mă alătur frumosului sădit în oameni dăruiţi profesiei, creând la rându-le personalităţi puternice ce vor constitui societatea verticală de mâine.
Am participat, vineri, la o adunare-cenaclu, organizată de inimoasele cadre didactice Aneta Manole și Cristina Musgociu, învăţător și respectiv profesor de Limba română la Școala Sfânta Vineri din municipiul Ploiești. Elevii clasei pregătitoare B și cei ai clasei a VI-a B, sub regia dascălilor care, pe lângă scenografia atentă și riguroasă, și-au donat și un segment din amprenta sufletească, au transformat serbarea tradiţională a sfârșitului de an școlar într-o reuniune literară. La șezătoarea desfășurată la Casa Corpului Didactic, poezia a fost laitmotivul evenimentului. Cei mici și-au asumat rolul de actori, dând versurilor din cartea „Bucurii cu poezii” a poetului Lucian Avramescu și a fiicei sale Ana Luciana Avramescu conotaţia specifică și însufleţirea mesajului transmis. Mai marii lor colegi au încercat fiorul iubirii, alegând spre delectarea publicului poezii din compendiul dragostei „Să strigi femeia pe numele ei de vers”, replica volumului „Bună seara, iubito”. Momentele poetice au fost amplificate de câteva inserţii muzicale, interpretate excepţional la pian de elevii Ines Coţac și Sebastian Dodita . La Ploiești, trio-ul copii-profesori-părinţi (nu trinomul!) a dat o lecţie de cultură, voinţă și asumarea responsabilităţii fiecăreia dintre părţi.
Nu departe de orașul lui Caragiale și Nichita, în comuna Sângeru, poezia devine bacoviană. Aflu că adolescenţa unei fete este zdruncinată de hazardul amar. După o banală amorţeală a mâinii, urmată de o intervenţie chirurgicală, Adriana, Andra cum îi spun apropiaţii, elevă în clasa a XI–a, a fost diagnosticată cu mai multe forme de cancer. Între analize, ședinţe de chimioterapie și dureri chinuitoare, Adriana nu se lasă învinsă și se pregătește pentru examenul de Bacalaureat de anul viitor. În astfel de situaţii, nu poţi să nu te întrebi de ce. De ce copii, de ce adolescenţi? De ce boala asta criminală se instalează fără menajamente pe vieţi care abia se desprind spre împlinire? Răspunsul se lasă așteptat, rămâne atârnat în neant. Nădăjduiesc însă ca boala care o încearcă pe tânăra mea consăteană să-și găsească leacul. Am încredere că juneţea, optimismul și dorinţa de vindecare vor birui. Și ajutorul nostru i-ar putea fi de folos în această luptă. Pe numele surorii sale, Ţapu Daniela Mădălina Ana, au fost deschise trei conturi:
RO05BRDE300SV62566693000 – EUR; RO33BRDE300SV62459433000 – RON și
RO98BRDE300SV62566773000 – GBP. Poate le accesaţi cu o donaţie în numele copilăriei, adolescenţei, vieţii. Dumnezeu să-ţi fie alături în acest impas, dragă Adriana. Noi îţi transmitem gândurile noastre bune. Poezia, fie că-i a copilăriei sau a adolescenţei, are lumină și, uneori, lacrimă.
