Nicoleta Dumitrescu
După 23 de ani, a fost găsit testamentul celebrului om politic Corneliu Coposu. Scris de mână, premonitoriu, când acesta presimţea că va trece Dincolo, documentul conţine foarte multe adevăruri, extrem de dureroase, dar de care cei care acum s-au urcat pe scena politicii nici gând să ţină cont. „Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii”, este una dintre frazele lăsate moştenire de Coposu în Testamentul său. Numai că generaţiile de politicieni care i-au succedat Seniorului PNŢCD par că s-au luat la întrecere, de vreme ce au folosit partidele din care fac parte pe post de trambulină pentru propriile privilegii.
Practic, dacă este să dăm un pic timpul în urmă, o dată la patru ani, alegerile electorale au fost dovada vie că politica reprezintă domeniul cel mai dezvoltat şi cel mai productiv din România! Politica a scos, ca pe bandă, „specialişti de specialişti”, rolul acestora fiind, de fiecare dată, la început de mandat, să lanseze reforme şi să schimbe din mers ceea ce au preluat în concepţia lor ca fiind greaua moştenire.
Pe de altă parte, faptul că partidele s-au dezvoltat în tot soiul de rămurele este tot o dovadă a faptului că unii, prin dorinţa propriei ascensiuni, au urmărit, de fapt, doar interesul propriu, cel mai bun exemplu fiind că persoana care a dat semnalul de rupere dintr-un partid în noua formaţiune a devenit, automat, şi lider.
Iar în privinţa privilegiilor, parcă se ţinea cont de un altfel de testament, având în vedere că în mod special funcţiile de conducere, care mai de care mai călduţe, erau distribuite, la moştenire, soţiei, soţului, copiilor, nepoţilor, finilor etc.
Mai trist este însă faptul că tradiţia care a început să fie la modă, aceea ca politica să fie pe post de promovare a intereselor proprii, naşte şi tot soiul de contradicţii, în contextul în care bunul mers al ţării este confundat cu propriul interes sau propriul buzunar.
Altfel, care ar fi explicaţia că promisiunile din campania electorală, de regulă, se împotmolesc la jumătatea mandatului, asta după ce, lună de lună, sunt modificate din condei?
Or, după cum arată politica în ziua de astăzi, pare că este o luptă surdă mai degrabă în idei care sunt moarte din faşă, decât în proiecte care să şi aibă o finalitate, cu adevărat.
Iar dovada cea mai concludentă este că, de regulă, partidele aflate la guvernare dau senzaţia că nu ştiu ce să facă exact cu puterea pe care au câştigat-o prin vot, în timp ce opoziţia există doar atunci când se dau declaraţii pe holurile instituţiilor, în faţa camerelor de luat vederi.
Că situaţia descrisă nu s-a schimbat, ba, din contră, s-a înrăutăţit şi mai mult, martore sunt vremurile de astăzi, având în vedere că electoratul se tot întreabă, de doi ani încoace, pe cine au votat ei ca să le reprezinte interesele. Mai grav este însă că, în loc să se trezească, politicienii mai rău se afundă, atât timp cât sunt preferate disputele şi contrele în locul colaborării. Dar cum să existe dialog dacă, pe primul plan, stă promovarea propriilor interese?
