Sfântul Apostol Ermie a fost soldat în armată romană. I s-a cerut în timpul împăratului Antonin Piul (138-161), să renunţe la credinţa în Hristos. A refuzat şi a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dinţii cu o piatră, pielea feţei i-a fost luată cu un cuţit, a fost aruncat în foc, dar prin harul lui Dumnezeu a rămas nevătămat.
La porunca judecătorului, i s-a dat să bea otravă de la un vrăjitor. A băut-o, dar otrava nu i-a făcut niciun rău. În urma acestei minuni, vrăjitorul a primit credinţa în Hristos, motiv pentru care a fost ucis.
După alte chinuri, i s-a tăiat capul. Creştinii au luat în taină trupul Sfântului Ermie şi l-au îngropat cu cinste. Sfintele lui moaşte vindecă în chip minunat pe cei cuprinşi de diverse boli.
