Ing. Valeriu Haret – preşedintele de la Căile Ferate Ploieşti – Văleni (C.F.P.V.)

Constantin Dumitru-Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, un episod despre unul dintre cei mai renumiţi conducători cu o bogată activitate pe scena districtului prahovean în perioada interbelică.

Mişcarea sportivă, în special cea fotbalistică din perioada antebelică şi interbelică a scos în evidenţă multe nume de care s-au legat performanţe notabile, chiar cucerirea unor titluri de campioni ai ţării. Renumele lui Jacob (Jean) Koppes a impus respect în lumea sportului din acele timpuri, însă pentru presa anilor 1930 „ora exactă”, dacă se poate spune astfel, a fost dată de un necunoscut până atunci pentru lumea fotbalului prahovean din acele timpuri. Un tânăr, inginer electromecanic, Valeriu Haret, a devenit „peste noapte” conducătorul celei mai titrate echipe nou înfiinţată a acestei perioade, Căile ferate Ploieşti – Văleni. În perioada anilor 1930/40 s-a consemnat şi afirmarea pe plan naţional pentru fotbaliştii ploieşteni. Nu s-au câştigat titluri de campioni ai ţării, cum au reuşit, mai târziu, conducătorii „legendarei” Petrolul şi în trecut cei de la Prahova. Însă lupta pentru poziţia dominantă dintre cele două grupări, vechi rivale, Prahova şi Tricolorul, s-au disputat în mod regulat, an de an, timp de aproape două decenii doar „pe teren” iar presa vremii le-a acordat multă atenţie. În schimb, dorinţa preluării funcţiei de conducător al acestor două formaţii s-a dus mai mult „în culise” disputele atingând uneori cote foarte înalte. Inginerul electromecanic Valeriu Haret s-a născut la 29 februarie 1900, la Constanţa, iar activitatea fotbalistică a desfăşurat-o, ca elev, în cadrul Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Din 1935, ca subdirector şi apoi ca director al Căilor ferate Ploieşti – Văleni, se face remarcat ca unul dintre cei mai de seamă conducători ai mişcării sportive ploieştene, îndeplinind cu multă pasiune şi competenţă funcţia de preşedinte al clubului C.F.P.V., devenit prin fuziune, în 1936, Tricolorul C.F.P.V. şi, după aceea, F.C. Ploieşti, până în anul 1946. De semnalat este că după „trucarea” meciului cu Ripensia Timişoara din sezonul 1940/41 şi suspendarea echipei F.C. Ploieşti din campionatul naţional, acesta şi-a dat demisia din fruntea clubului, revenind la conducerea „secţiei de fotbal” în anul 1943. Sub conducerea sa clubul ploieştean a cunoscut o reală afirmare pe plan naţional. De numele lui Valeriu Haret se leagă „celebrele” transferuri din fotbalul prahovean interbelic, perioadă în care la Ploieşti au jucat Nicolae (Kopec) Kovacs (participant la turneele finale a trei campionate mondiale), internaţionalul Elemer Kocsis, Armin Mosko, Eugen Schrameck, contestatul „stranier” cehoslovac Stanislau Bartunek, dar şi a antrenorului Rudolf Wetzer. Tot sub conducerea lui Valeriu Haret, Tricolorul Ploieşti a fost prima echipă prahoveană ce a susţinut jocuri de pregătire peste hotare, în anul 1937, obţinând rezultate meritorii.