Luiza Rădulescu Pintilie
Aproape nu e sat al acestei ţări în care, în aceste zile, monumente şi troiţe dăltuite în piatră, lemn sau bronz să nu poarte împodobirea florilor, drept ofrandă aşezată, la ceas de Înălţare, spre cinstirea eroilor şi peste timp aducere aminte. Fiindcă aproape nu e palmă din pământul românesc pe care suntem astăzi trăitori care să nu poarte mărturia vitejiei şi a sacrificiului, adesea cu preţul vieţii, pentru libertate şi unitate.
Şi în comuna Dumbrăveşti a eroului sergent Grigore Ion, cel care a smuls, în vara anului 1877, în timpul Războiului pentru Independenţă, în bătălia de la Griviţa, steagul otoman, clopotele au bătut vestind şi sărbătoarea credinţei întru Înălţarea cerească şi pe aceea, pământeană, a recunoştinţei pentru eroismul înaintaşilor. Iar la monumentul neînfricatului erou, elevi ai Şcolii Gimnaziale Dumbrăveşti, însoţiţi de învăţătoarele Simona Roman şi Aneta Strezoiu, au părut a fi ei înşişi cele mai neasemuite flori vii ale acestei recunoştinţe, înflăcărarea şi emoţiile lor depăşind cu mult în profunzime orice lecţie de istorie şi orice discurs mobilizator, fiind în acelaşi timp cea mai grăitoare dovadă a adevărului spuselor de cândva ale marelui Nicolae Iorga: ”Naţiunea ta nu e numai naţiunea de unde vii, ci aceea din care meriţi să faci parte“. Iar adevărul este că nu e niciunul dintre ei care să nu găsească în familie exemplul vreunui străbunic sau bunic care să nu fi luptat, pe atâtea câmpuri de bătălie, pentru pacea vremurilor de astăzi şi a celor viitoare. Fiindcă alături de cel al lui Grigore Ion, sunt alte sute de nume ale locului înscrise pe soclul monumentelor ce le păstrează dăltuită nemurirea. Din poveştile şi legendele părinţilor vor fi aflat că „Morţii se duc în pământ pentru a-l păzi”. Din cărţile de şcoală vor fi deprins şi învăţăturile lecţiilor de istorie. Cântând însă cu glasurile aproape stinse de emoţie „Presăraţi pe-a lor morminte,/ Ale laurilor foi/Spre a fi mai dulce somnul,/ Fericiţilor eroi”, au devenit parte a istoriei care, prin ei, capătă de fapt cel mai viu prezent şi cel mai luminos viitor.
