Giorgiana Radu
Orașul, ca un furnicar, se arată colorat și cenușiu deopotrivă. Oamenii se grăbesc care încotro, scopul fiind același – dobândirea traiului zilnic. Mimicile arată nivelul mulţumirii de sine, de viaţa pe care o traversează. Zâmbetul, seninătatea se întrezăresc rar sau aproape deloc, semn că prosperitatea și starea de bine nu se regăsesc în componistica de fiecare zi a celor mai mulţi dintre cetăţeni. Într-un magazin alimentar dintr-un cartier bucureștean, o femeie, bunică după vârstă, cere vânzătoarei salam de doi lei și cașcaval de un leu și cincizeci de bani. Le vrea pentru sandviș, explică ea, jenată, de parcă le-ar fi cerșit. Angajata băcăniei nu pare mișcată, fiind probabil obișnuită cu astfel de situaţii. Eu am tresărit.
M-a durut imaginea acestei femei. Îmbrăcată modest, dar curat, fără nicio legătură cu cerșetorii de profesie, își trăiește neajunsul demn. La coafor (mai nou, salon de înfrumuseţare), coafezele, care s-au englezit și ele – denumirea neaoșă părându-li-se depășită, au împrumutat titulatura cu circulaţie internaţională hair stylist – , coafezele, spuneam, unele dintre ele afișează o atitudine de dive de Hollywood. Din start pare că tu, care vii la ele să-ţi scurteze sau să-ţi lungească părul – se poate și așa ceva -, le ești net inferior. Unele sunt lustruite astfel încât reflectă o profesie de altă natură, iar altele par neglijate nu doar de ele, ci și de destin. Exceptând cazurile în care omul și meseria pe care o practică se îmbină frumos, se regăsesc și neghine care ţin să-și afișeze superioritatea, probabil pentru a-și mări bacșișul, riscând astfel să-l piardă. Între ele și femeia din magazin, distanţa nu ţine de vârstă, ci de decenţă, de moralitate și de educaţie.
În curtea Televiziunii Române se desfășoară o amplă acţiune care are la bază oameni devotaţi profesiei lor, care cunosc definiţia lucrului bine făcut. Se înregistrează emisiunea „Femei de 10, Bărbaţi de 10”, moderată de Marina Almășan și condimentată de actorul Claudiu Bleonţ, ce va fi difuzată luni și marţi pe TVR 2. Contextul –
Rusaliile și iubirea. Însă nu pe temă vreau să pun accentul, ci pe implicarea și dăruirea celor care fac emisiuni TV. Telespectatorii sunt tentaţi să trateze cu ușurinţă ceea ce văd pe micile ecrane. Se bucură de cei pe care-i plac, îi înjură pe cei pe care nu-i agreează și-i critică pe toţi laolaltă din te miri ce. Puţini sunt cei care se gândesc la munca depusă de aceștia, la repetiţiile până la cel mai mic detaliu, de la lumini, regie, sunet, imagine, toate însumând responsabilitate și respect pentru privitor.
Sigur că și-n televiziuni, ca peste tot, sunt oameni și oameni. Unii, care nu-s supervedete, trăindu-și cu modestie tribulaţiile profesiei, fără emfază, alţii omorând cu superioritatea unei priviri tot ce-i în preajmă. Important e ca, dincolo de grădina televiziunii, să se vadă doar respect pentru telespectator. Uneori se vede.
Indiferent de cine și ce suntem, decenţa și demnitatea ar trebui să ghideze existenţa noastră. Bogată sau săracă.
