Nicoleta Dumitrescu
Dând timpul în urmă, reducerea normei zilnice de lucru la opt ore, fără afectarea salariului, a stat la originea semnificaţiei zilei de 1 Mai, ca zi internaţională a muncitorilor. Astăzi, însă, nu doar marcarea acestei zile diferă de la un popor la altul, de la o generaţie la alta, ci însăși definiţia verbului a munci este cu totul și cu totul alta, pentru unii chiar desuetă.
Concret, ziua de 1 Mai s-a transformat în ”minivacanţa de 1 Mai”, micii pe grătar, la iarbă verde, fiind doar în meniul acelora care au ieșit la aer pe lângă casă, nu și pentru cei care și-au rezervat, din timp, locuri la pensiuni la munte ori camere la hoteluri cu multe stele și cu vedere la mare, pe Litoralul românesc ori cel bulgăresc, inclusiv prin alte ţări, unde este cald mai tot anul.
Iar pentru categoriile de angajaţi care, încă de vara trecută, s-au ales cu venituri dublate sau chiar triplate, petrecerea de 1 Mai, departe de casă, a venit chiar ca un lucru firesc, fiind însoţită și de motto-ul ”O viaţă am, trebuie să mă mai și distrez!”. Iar asta s-a văzut încă de când s-a încheiat și ultima zi de lucru de săptămâna trecută, respectiv de vineri după-amiază, când toate drumurile către mare și munte erau pline de mașini. Și cum un exces nu vine niciodată singur, cea mai exclusivistă dintre staţiunile estivale – Mamaia – nu a dus lipsă nici de un altfel de spectacol, în contextul în care, la inaugurarea unuia dintre cluburile de fiţe, acum vreo două zile, s-a venit și cu… elicopterul. Ce s-ar mai bucura fostul primar al Constanţei, Radu Mazăre, dacă pe acolo pe unde este ar fi pus la curent cu faptul că staţiunea lui dragă din România, Mamaia, e sufletul petrecerilor de 1 Mai, pentru străini cheltuirea unui milion de euro fiind un mizilic ! Surghiunit însă prin alte locuri de suflet, în Madagascar, acesta nu mai poate, acum, decât să viseze la ceea ce ar fi putut să trăiască în ţară, de 1 Mai, la carnavaluri, palmieri și alte nebunii pe uscat sau pe mare…
Vremurile s-au schimbat radical nu doar pentru Mazăre, ci și pentru alţii, dovadă fiind faptul că nu doar petrecerile dedicate Zilei Internaţionale a Muncii nu mai sunt ceea ce au fost odată, ci chiar munca, propriu zis. Iar dacă ar fi să se caute anumiţi vinovaţi, primii dintre ei se regăsesc undeva sus, în cercurile înalte, acolo unde banul este câștigat atât de ușor încât nu contează cât costă un anumit lucru atât timp cât deviza este ”Trăiește clipa”! În context, realitatea a făcut în așa fel încât să se creeze o diferenţă destul de mare între cei care câștigă bani pentru că au o anumită funcţie și cei care sunt plătiţi pentru că au un loc de muncă. Iar această diferenţă este și pentru că aceia din prima categorie au fost și încă mai sunt avantajaţi, pe toate planurile, având în vedere faptul că, de fiecare dată când au fost în impas, inclusiv atunci când s-au schimbat partidele de la putere, au fost privilegiaţi. În acest context, să ne mai mire faptul de ce unii, respectiv cei din categoria veșnic șomeri, s-au obișnuit să fie doar cu mâna întinsă la ajutorul social primit de la stat? Nu ar trebui să ne mai mire, pentru că asta se întâmplă doar pentru faptul că el, statul, oferă privilegii nu doar acelora care s-au transformat în puturoșii neamului, ci unei alte categorii, aceleia de veșnic beneficiari de avantaje pentru că au pile la oamenii politici!
Or, în vremurile de astăzi, pentru unii munca de opt ore pe zi a devenit atât de desuetă încât până și plimbatul unei hârtii pe culoarele unor instituţii importante pare, deseori, o corvoadă. Iar asta se întâmplă numai din cauza faptului că, de acolo de sus, de prin cercurile înalte, s-a inoculat ideea că unii sunt făcuţi să aibă anumite privilegii, în timp ce alţii nu. Iar dacă o veche concepţie care vizează faptul că oportunismul vine la pachet cu funcţii aducătoare de venituri substanţiale nu va fi schimbată, atunci nici definiţia muncii nu va mai fi ceea ce a fost odată!
