Lucian Avramescu
Zilnic, minut de minut, datoria cetăţeanului român, anonimul care sunt eu, care ești tu, crește la băncile străine. Împrumuturile se fac pe șest și s-au făcut fără să mă întrebe cineva dacă vreau să-mi bag în zbilţul datoriilor copiii, dacă vreau să fiu dator pe viaţă și asta pentru ce? Ce faceţi cu banii, măi nemernicilor?
Citesc o analiză și mă cutremur. Ceaușescu s-a împrumutat 7 miliarde de dolari, cu o dobândă zice-se, mică, negociată la sânge de cizmarul care era nebun și grandoman, dar patriot.
Preţul plătit de popor, peste două decenii, a fost frigul din case, austeritatea dusă la extrem, exportul a tot și toate, în România rămânând doar copitele de porc, supranumite adidași, ghearele de găină, cozile interminabile la mâncare și raţionalizarea zahărului și uleiului. Plata datoriei externe a durut până la geamât și scrâșnet naţional din dinţi.
Din banii ăia s-au făcut, totuși, niște lucruri, zice analiza, și așa e. Bine, prost, a fost clădită o industrie. Acum înţeleg că am depășit ca împrumut extern 100 miliarde de euro, bani care nu se văd în nimic și ne împrumutăm mereu și mereu și mereu, într-o veselie de nuntași beţivi. Primul obiectiv al noilor bolșevici ajunși la conducere a fost să pună la pământ tot ce producea industrial ţara asta. Apoi ne-au fost confiscaţi doctorii, inginerii, muncitorii calificaţi. Azi pleacă și ciobanii și salahorii. În România mai rămân datoriile externe la bănci care cresc zilnic. Băsescu s-a împrumutat, fără să întrebe pe cineva, cu 20 de miliarde de euro, cu dobânzi mari, într-o zi. Ce-ai făcut cu banii, ”patriotule”? Voi ăștia de azi, ce faceţi cu banii pe care-i cereţi, în numele meu și al lui și al nostru, de la băncile străine, băgându-mi copiii în zbilţ? Eu nu m-am împrumutat în viaţa mea și nu-mi place să mă împrumut. Fals, zice analiza unora care-s mai pricepuţi într-un domeniu care mă depășește. Te împrumuţi! Chiar ieri te-ai împrumutat, și alaltăieri. Ești dator vândut, fraiere, și vei fi și mai apăsat. Ce faceţi, măi netrebnicilor, cu banii? De ce nu ieșiţi la televizor unde mâncaţi rahat politic și vă bateţi cu cărămida patriotismului în piept să spuneţi poporului român cărei trebuinţe e musai să-i facem faţă de ne băgăm capul în spânzurătoare? Ce dracu’ faceţi cu banii că nu văd nimic modernizat în România, autostrăzile sunt plătite de la un ciclu politic la altul doar ca ”studii de fezabilitate”, cu sute de milioane de euro la bandiţii afiliaţi găștilor, spitalele sunt lagăre ale morţii, învăţământul se face prin suplinitori, rugina a acoperit căile ferate. Arătaţi-mi ceva care să potolească mâhnirea mea neputincioasă de a mă vedea îndatorat fără vină. De ce-s eu dator la băncile străine, miniștrilor și subminiștrilor și premierilor de toate culorile și voi ăștia de azi care vă faceţi că luptaţi la baionetă, dragniștii și iohanniștii ? De ce se împrumută mereu România fără știrea poporului care va plăti, el și urmașii, dacă vor mai fi aici? Ce faceţi cu banii, ce construiţi, că nu văd – dincolo de cordonul scurt și caraghios al unei piste de biciclete, inaugurată deja ruptă la cusături de un primar și trei miniștri, înghesuiţi la tăierea panglicii, nimic? Cu ce returnaţi datoriile? Cu ţara, deja dată cu totul, cu sufletul meu de român batjocorit.
