Florin Tanasescu
– Vorbii cu Gică Hagi, aseară. Decarul mi-a explicat pe înţelesul meu cum stau lucrurile cu “Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!” și cum ratează Opoziţia ocazia de a ajunge la guvernare. Pe înţelesul vostru, al filialelor de la FC Botoșani, a fi în gura porţii înseamnă doar să-mpingi bășica-n plasă, de la o juma’ de metru. Mare scofală, doar fraierii ratează!, vorbește Dragnea despre aspecte ce ţin de tactica și strategia puse la cale împotriva adversarului de moarte și dincolo de ea, ţara.
– Păi, eu știu numai de gura Deliei, Măria Ta. Deci, și ea-i o poartă, să-nţeleg? Cu două bare laterale și una transversală? Eu una, ţin cu Eterna Terra Nova, știţi, CSU Craiova.
– Nefericito, treaba stă așa: Poarta e goală, cum zisei, ca și bugetul. Dar asta nu are importanţă, când e în joc chiar soarta noastră.
Deci, tu cu just temei, iei dintr-o parte și pui în alta. Îi mărești prima portarului Craiovei dacă vrei primă de joc, da-i dai și bugetarului – portarul sau șoferul de la prefectură – bani de cheltuială și haine de primeneală. Vezi să nu o dai în bară sau afară !
– Să înţelegem, așadar, că Hannibal , aflat în gura porţii lui AS Roma, a ratat ca fraierul? C-așa scrie în Cartea Albă a guvernării cartagineze: “Hannibal ante portas”, deși ăsta n-avea cum să rateze intrarea-n Cetatea eternă, mormăie Vosganian, din PNL, dar om școlit.
– E bună întrebarea, Varujane. Stai jos ! Tot de la nea Hagi aflai că noi, românii, nu de la Râm ne tragem, cum zice cronicarul, ci chiar din Hannibal. Sigur, nu toţi, ci doar votanţii. Adică, ăia care pleacă de-acasă cu gândul la PNL sau USR și, ca un făcut, se opresc în faţa urnei și votează tot cu PSD. Iar eu, voi fi, forever, atacant central.
– Deci, Hanimalul ăsta care a ratat cu poarta goală, la Roma, este sau nu este de-al nostru?, pune și Dăncilă Viorica, în timp ce aduce o tavă cu cafele, o pălincă și ceva slănină, o întrebare hamletiană cam tâmpită.
– Nefericito, zău, mă scoţi din minţi ! Nu mai vorbi ca Iliescu, că mai sunt și oameni culţi pe-aici.
– Am mai citit pe undeva că de fapt “Centrul atacant a murit în zori”. Îi taie macaroana, și Varujan, nefericitei premier. Nu vă e frică de moarte, dom’ Dragnea ? Nu vă dă fiori ? Vă-ntreb și eu, precum poetul: “ Ce simte firul ierbii când coasa-i e vecină ?”.
– “Vedeţi, mă, de-aia îmi place să lucrez cu intelectualii”, fie ei din Opoziţie, fie fotbaliști”, zice centrul atacant Liviu către asistenţă, citând din romanul fluviu “Cel mai iubit dintre pesediști”. Apoi, strict, către Vosganian:
– Să moară mandea ? Vosganiene, baţi TELDrumul ca un căpiat. Neam de neamul meu de pesediști nu a ratat cu poarta goală. Doar poporul a primit câteva lovituri de pedeapsă din partea arbitrului, dar asta-i viaţa la ţară, pe-aici, prin România.
În timpul ăsta, ciudat de cuminte, suporteriţa lui FC Voluntari, Gabriela Firea, citește pe tabletă următoarea prezentare a cărţii “Winnetou în Valea Morţii”, ediţie revizuită de noul ministru al Educaţiei: “România, Death Valley. Locul în care a murit moartea! Locul în care şi soarele ucide! Locul în care bandiţii se simt ca acasă! Infernul! Valea Morţii este creaţia unor oameni care se dovedesc cu mult mai cruzi decât natura! De intrat, intri uşor în Death Valley, România ! Întrebarea e dacă mai poţi ieşi!”.
Iar Varujan Vosganian și Liviu Dragnea fumează pipa păcii. Ca între intelectuali, nu ?
