Biserica a rânduit ca la sinaxarul zilei de luni din Săptămâna Patimilor să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob şi a smochinului neroditor. Numele de Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob şi primul al Rahilei. Sfânta Scriptură ne mărturiseşte că într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă veşti despre fraţii lui, care erau plecaţi cu oile la câmp. Fraţii săi erau invidioşi pe acesta din momentul în care le vestise câteva vise: „Văzându-l de departe că vine de la casa tatălui spre ei, aceştia au zis: „Iată visătorul! Haidem să-l omorâm şi să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Însă Ruben, unul dintre fraţii săi, le-a zis: „Nu, să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l mai bine în puţul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el”. Este aruncat în puţ, însă, este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginţi unor negustori. Pentru a-şi acoperi fapta, fraţii săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif şi au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunşi acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.
